Cum ne pregătim pentru întâmpinarea Praznicului Învierii

              Cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii este Sărbătoarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos care s-a răstignit pentru păcatele noastre. Să ne amintim câte minuni a săvârşit Dumnezeu asupra omului, asupra necuvântătoarelor şi asupra naturii. Toate minunile săvârşite sunt momente de reflecţie şi de îndreptare a noastră.

          Şi aş aminti câteva din minunile săvârşite asupra omului: vindecarea bolnavilor (orbi, şchiopi, cei zece leproşi, demonizaţi, femeia gârbovă de 18 ani, vindecarea femeii cu scurgerea de sânge de 12 ani, la care Dumnezeu apreciază credinţa ei statornică, spunându-i: „Credinţa ta te-a mântuit”. Să nu uităm de vindecarea orbului din naştere şi a orbului Bartimeu din Ierihon.

          Minunea înmulţirii pâinilor, aşa încât cinci pâini şi doi peşti au ajuns la peste 5000 de bărbaţi şi, la urmă, s-au strâns 12 coşuri cu firimituri, desigur, o cifră simbolică.

          Toate acestea sunt parabole pentru noi spre a înţelege care este menirea noastră pe acest pământ, pentru că Dumnezeu a venit în lume pentru mântuirea noastră.

          Ne putem aminti de minuni săvârşite asupra naturii: potolirea furtunii pe mare. Dar cele mai mari minuni şi mai impozante săvârşite sunt cele trei învieri:

          1. Învierea fiului văduvei din Nain (Cap. III, V.7-15) din Evanghelia după Luca din care desprindem grija lui Dumnezeu asupra tinerilor.

          2. Învierea fiicei lui Iair – Evanghelia după Marcu.

          3. Învierea lui Lazăr.

          Dar minunea minunilor este Învierea lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, o

Rugă a învierii noastre, după cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Tesaloniceni (Cap. V) din Sfânta Scriptură în care ne îndeamnă:

          - Bucuraţi-vă pururea;

          - Rugaţi-vă neîncetat;

          - Daţi mulţumire pentru toate căci aceasta este voia lui Dumnezeu întru Iisus Hristos.

          Şi tot Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Galatieni (Cap. V) precizează că roadele Duhului Sfânt sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea, curăţia.

          În cartea „Amintiri la capătul drumului, 10 ani cu Mitropolitul meu”, scrisă cu grijă şi atenţie de către Episcopul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, Macarie Drăgoi, în pag. 3-4 relatează cuvântul de învăţătură pe care l-a rostit Înaltul Bartolomeu Anania în 15 aprilie 2001 la Praznicul Învierii Domnului, din care am spicuit câteva gânduri pline de frumuseţe şi învăţătură.

          Citez:

          „Atunci, la Judecată, vom privi pe Iisus Împăratul, pe Tronul Slavei Sale, dar El ne va întreba: dacă în viaţa noastră am recunoscut vreodată un Iisus flămând, un Iisus însetat, un Iisus în zdrenţe tremurânde de frig, un Iisus înnoptat la o poartă, care nu se deschide, un Iisus gemându-şi durerea pe un pat de spital, un Iisus singuratic în spatele unor gratii, un Iisus schilodit sau paralitic, sau orb, sau gârbov, sau lepros, un Iisus ca oricare din miile de betegi pe care-i vindecase, un Iisus împovărat de bătrâneţe, sau un Iisus care ne imploră prin ochii unui copil de pripas.

          Atunci vom fi întrebaţi şi ne vom uita în urmă la propriile noastre vieţi şi vom şti sau nu vom şti, dacă am întâlnit un alt Iisus decât cel din apa Botezului sau din rugăciune, sau din Extaz, sau din cuminecătură, nu numai prin revelaţie ci şi prin ocolire.

          Da, iubiţii mei, Iisus este cel care stă în faţa uşii Tale, dar şi Cel care stă în spatele uşii Sale şi aşteaptă să-ţi deschidă. El a venit să-l caute şi să-l mântuiască pe cel pierdut, dar îl aşteaptă şi pe cel pierdut să-l caute şi să-i ceară mântuirea”.

          Îndemnul acesta plin de învăţătură este mai necesar ca oricând acum, într-o lume bântuită de criză economică şi morală, de sărăcie, mizerie, dezgust, disperare, violenţă, războaie sau cutremure şi inundaţii. Iată ce important este să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu şi să-l slăvim pe Dumnezeu prin faptele  noastre de milostenie, mai ales în Postul Mare.

          Dacă ne gândim că şi păsările îl slăvesc pe Dumnezeu prin trilurile lor şi dacă şi vietăţile necuvântătoare îi aduc slavă lui Dumnezeu, atât mai mult noi, oamenii, este necesar să-l slăvim, mai ales că suntem creaţi după chipul şi asemănarea Sa.

          Iată de ce ar trebui să-I mulţumim şi să-L slăvim neîncetat pe Domnul nostru Iisus Hristos.

          „Cine are urechi de auzit să audă”.

          Evanghelia după Luca, cap. V. 8-15) care se referă la Pilda Semănătorului.

          Nimic şi nimeni nu-l poate doborî pe omul care se încrede în Dumnezeu cu adevărat şi care primeşte cuvântul lui Dumnezeu în pământ roditor, adică în suflet curat şi rugător.

          Să nu uităm că n-aduce anul ce-aduce ceasul. De aceea e bine să fim pregătiţi.

„Privegheaţi şi vă rugaţi că nu ştiţi ziua şi nici ceasul când vine Fiul Omului” (verset din Sfânta Scriptură)

Înv. Mariana Prigon