„Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri...”

„...binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc.” (Mt.6.44) ne-a spus Mântuitorul lumii în Predica de pe munte. Fericit este omul şi neamul ce poate împlini acestea, deşi firii omeneşti nu îi vine uşor să facă un asemenea lucru. Şi totuşi...lumii i se face milă de Coreea de Nord, comunistă, dictatorială şi ateistă şi care se joacă cu arma nucleară. Le trimite hrană şi combustibil, că aşa e creştineşte.
Iranul ameninţă azi să posede bombe atomice cu care poate ameninţa existenţa unor state mici din Emiratele Golfului Persic şi mai ales Israelul, văzut ca o „creaţie artificială” în mijlocul lumii arabe. În această situaţie, micul Israel –ca întindere- dar puternic ca forţă militară, ar vrea să atace capacităţile nucleare ale persanilor- teritoriu foarte mare, distanţă aşijderea....Greu de tot.
Oricum, între cele două ţări, ”războiul vorbelor”, care poate precede uşor pe cel al armelor e în plină desfăşurare.
Mai zilele trecute, presa arăta că un mare rabin din Ierusalim şi personalitate politică de altfel, la rugăciunea de Sabat din 25 aug. curent, s-a rugat fierbinte: „Doamne, distruge Iranul! Rade-l de pe faţa pământului!” Poate că era mult mai bine să se roage altfel, să spună: „Doamne, luminează-le mintea vrăjmaşilor noştri de moarte din Persia! Ajută-ne şi nouă şi lor să trăim în pace după porunca iubirii Tale. Domoleşte vrajba, ura şi cumplită dezbinarea dintre noi!”
Cititorul îmi poate spune: „Dom’ profesor, dacă s-ar fi rugat astfel, ar fi fost creştini, nu iudei! Ei se ţin de Vechiul Testament, ca şi islamiştii persani. Ei nu l-au primit pe HRISTOS şi nu ştiu decât „dinte pentru dinte. Vrei să mă omori, te omor şi eu şi bine-ar fi să-l omoare Dumnezeu pe vrăjmaş.”
Totuşi, vedem că şi-n Vechiul testament, Dumnezeu se milostiveşte adesea (de Ninive, cetatea asiră vrăjmaşă iudeilor, cetate mare „de-ţi trebuiau trei zile ca s-o străbaţi”-spune Herodot în „Istoriile” sale, cu ”atâta mulţime de oameni şi dobitoace” (Cartea lui Iona).
Ura naşte ură; doar dragostea este zăgazul nenorocirii.