Darul copiilor de la şcolile din Bistriţa Bârgăului şi Tiha Bârgăului

Luna decembrie mai este numită şi luna cadourilor, iar asta ne duce imediat cu gândul la ideea de cadouri. Când spun cadouri, nu mă gândesc neapărat la a primi cadouri, ci şi la a da cadouri.
Acest lucru l-au gândit şi elevii unor şcoli de pe Valea Bârgăului, mai exact cei de la Tiha Bârgăului şi Bistriţa Bârgăului. Totul a început atunci când preotul a vizitat şcoala şi a venit cu o propunere, şi anume ca fiecare copil să-şi roage părinţii ca din alimentele şi proviziile pe care le-au adunat pentru iarnă, să facă un mic cadou pentru nişte copii orfani.
Copiilor li s-a explicat că în satul Podul Coşnei există o mănăstire în care un preot călugăr, Părintele Mihai Negrea, a oferit adăpost unor copii orfani sau ce provin din familii necăjite, familii care nu au posibilitatea să îi mai crească.
“… Voi, acasă îi aveţi pe părinţii voştri, care vă îngrijesc şi vă ajută să creşteţi mari şi puternici. Copiii despre care vă vorbesc nu mai au pe nimeni, iar acest preot, Părintele Mihai, le-a oferit un pat, o cameră unde să locuiască, posibilitatea de a merge la şcoală şi mâncare. Acum dacă Bunul Dumnezeu a avut grijă să ne bucurăm de roade bogate, haideţi să dăruim din ce avem câte puţin şi celor care nu au. Cereţi voie părinţilor ca într-o pungă să puneţi câteva alimente: câţiva cartofi, un borcan cu dulceaţă sau zacuscă, nişte mere sau orice altceva mai este de mâncare prin casa unui creştin şi să ducem şi celor care nu au”. Foarte mulţi oameni au donat diferite lucruri pentru a-i ajuta pe acei copii sărmani. “Aceştia au primit haine, încălţăminte şi multe alte lucruri de care au nevoie, dar mare nevoie au de hrană pentru că o haină nu se strică în fiecare zi pentru a fi înlocuită, dar de mâncat trebuie să mâncăm cel puţin trei mese pe zi”.
Copiii au înţeles mesajul şi la data stabilită au venit încărcaţi fiecare cu ce a putut aduce. Astfel s-a adunat o cantitate mare de produse dintre care o mulţime de borcane cu dulceaţă, zacuscă, compot, murături, zeci de kilograme de cartofi, ceapă, usturoi, morcovi, zahăr, făină albă, sticle cu ulei, ciocolată, biscuiţi, şi multe alte produse alimentare care vor fi binevenite în bucătăria mănăstirii.
Transportul produselor, completat de la comunitatea locală cu multe alte articole care sunt necesare pentru gospodărirea unei familii numeroase ca cea de la Mănăstirea Podu Coşnei a fost însoţit de un cadru didactic din şcoală ca reprezentant al şcolii, al elevilor şi al cadrelor didactice.
Am acceptat această misiune, de a însoţi maşina care a transportat bunurile, iar experienţa şi-a meritat efortul deoarece într-adevăr este o minune să vezi dragostea cu care este înconjurat Părintele Mihai de la Podu Coşnei, de copiii pe care acesta i-a ajutat să primească înapoi viaţa de familie pe care au pierdut-o.
În momentul în care am ajuns la Mănăstire, Părintele nu era acolo, fiind plecat cu treburi, dar până să descărcăm produsele a apărut şi domnia sa. Bucuria care i se citea pe chip îmi lăsa de înţeles cât de mult contează pentru dânsul orice ajutor cât de mic. Am fost invitaţi la masă fără posibilitatea unui refuz, pe urmă am fost poftiţi să vizităm şi spaţiile în care locuiesc copiii, unde îşi servesc masa, unde îşi fac temele. Totul era curat şi ordonat, de altfel se vede de departe că Părintele Mihai ştie să fie şi mamă şi tată acestor copii. Bineînţeles că în treburile gospodăreşti copiii mai mari îi ajută pe cei mai mici, iar în mănăstire mai sunt şi voluntari din sat care ajută la pregătirea hranei atunci când copiii sunt la şcoală.
O săptămână mai târziu suntem din nou la Mănăstirea de la Podul Coşnei. De data aceasta sunt împreună cu un grup de cadre didactice de la Şcoala Gimnazială din Bistriţa Bârgăului şi câţiva elevi de la aceeaşi şcoală.
De ce ? Obişnuiesc să-mi vizitez des foştii elevi din ciclul primar, uneori mă întreabă ce mai fac, cum sunt copiii pe care îi educ acum, iar atunci când le-am povestit despre darul copiilor de la şcoala unde lucrez acum şi-au dorit să dea şi ei un mic ajutor copiilor sărmani aşa cum au făcut colegii lor. Au cerut ajutorul învăţătorilor şi profesorilor diriginţi, s-au organizat şi în cel mai scurt timp au reuşit să adune o cantitate impresionantă de alimente. Unii au dorit să ne însoţească pentru a-i cunoaşte pe copiii “părintelui călugăr”.
Pentru a se asigura transportul produselor şi al copiilor, care le însoţeau, s-a apelat la microbuzul şcolar pus la dispoziţie prin bunăvoinţa primarului comunei, Vasile Laba şi a Consiliului Local, care au rămas foarte impresionaţi de iniţiativa acestor copii. Din nefericire nu au putut veni toţi copiii deoarece nu aveam loc şi pentru ei din cauza cantităţii mari de produse alimentare adunate, dar le-am promis că vor vedea fotografiile pe care le vom face.
La Mănăstire din păcate Părintele Mihai era iarăşi plecat, dar ne aştepta călugărul Teodosie care le-a arătat copiilor mănăstirea şi le-a explicat cum îşi trăiesc copiii adoptaţi viaţa în acest lăcaş de cult. Copiii au fost adânc impresionaţi. Dar atunci când am întrebat pe una dintre fetiţe dacă îi place aici, ea mi-a răspuns: “… E foarte frumos aici.
- Ţi-ar plăcea să locuieşti aici ?
- Nu!” mi-a răspuns după ce a ezitat o clipă. Cred că se gândea că oricât de bune ar fi condiţiile în care trăieşti, tot mai important e să fii alături de familie, de părinţi şi de cei dragi.
Ceea ce face preotul Mihai Negrea pentru aceşti copii oferindu-le un loc unde să se culce, posibilitatea să meargă la şcoală să înveţe, o farfurie cu hrană, este o dovadă a faptului că indiferent dacă ai sau nu ai resurse materiale, dacă vrei, poţi să ajuţi pe cineva cu adevărat, atât cât poţi. De altfel Părintele Mihai Negrea nu îi ajută doar pe cei 11 copii care stau acum la Mănăstire, ci şi pe mulţi alţii de prin sat şi dăruieşte celor sărmani puţin din puţinul pe care îl primeşte.
Dumnezeu să vă ajute Părinte, pentru ceea ce faceţi, iar gândul bun pe care l-au avut aceşti copii minunaţi să îl aibă şi alţi creştini. Dumnezeu să Binecuvânteze pe toţi cei care dăruiesc.

Profesor Musteaţă Călin