Destine triste

După trista şi tragica dispariţie a profesorului Petre Istrate, trăitor la Braşov, un astrist de talie naţională, stâlp al ASTREI braşovene – fondatorul noului Despărţământ braşovean, secretarul acestuia, (preşedinte fiind academicianul Alexandru Surdu), redactor principal al revistei ASTRA – periodic de cultură şi opinie, membru în conducerea centrală a Asociaţiunii…, primăvara acestui an avea să ne aducă încă o mare tristeţe – despărţirea prematură de marea regină a folclorului năsăudean şi bistriţean - Valeria Peter Predescu.

Pentru EA s-a deschis cerul în seara de 27 aprilie, probabil pentru a le cânta şi îngerilor, căci nouă muritorilor ne-a cântat mereu, ba ne-a lăsat şi toate cântecele sale, în albume, pe CD-uri, pe casete… Va fi mereu cu noi, de sărbători, la petreceri, dar şi iarna la colindat, şi de Sf. Paşti cu pricesne, dar cel mai adesea va fi cu noi în festivalurile de creaţie şi interpretare prin copiii, adolescenţii care i-au îmbrăţişat repertoriul şi s-au constituit în clasa externă a profesoarei lor…

Sunt mulţi oameni de cultură şi de artă care s-au inspirat din epopeea ţăranului român… Liviu Rebreanu intra în Academia Română cu superbul discurs Laudă ţăranului român..., iar prin romanul Ion îl prezenta cu toate calităţile şi viciile sale… Poetul George Coşbuc i-a cântat jalea şi amarul în Fire de tort, Cântece de vitejie…, iar doamna cântecului năsăudean Valeria Peter Predescu îl însoţea încă din leagăn, la botez, apoi la hora satului, în şezători, mai târziu, în faţa Sfântului Altar pentru căsătorie, apoi în viaţa de zi cu zi, cu cele bune sau cu cele mau puţin bune, ca în final să-l petreacă pe ţăranul român, în lumea de dincolo cu Cântarea de pe urmă (Ce volum predestinat!). O astfel de muncă de cercetare, de documentare şi apoi de valorificare a folclorului românesc, în special a celui năsăudean, cere fără îndoială un mare efort, care în cele din urmă slăbeşte inima, şi iată, lasă urme tragice (Ion Dolănescu, V P Predescu…).

N-a făcut umbră pământului degeaba… A publicat trei cărţi, 60 de albume înregistrate la cele mai renumite Case de discuri din ţară, colaborări cu cele mai populare posturi de televiziune, concerte, turnee în ţară şi în străinătate, membră în cele mai diferite societăţi culturale printre care şi ASTRA (Asociaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român), în Academia de Arte Tradiţionale Sibiu, membră a societăţii „Limba Noastră cea Română” din Chişinău ş.a. Din multul sau puţinul pe care l-a avut a dăruit copiilor de peste Prut, cărţi în limba română, iar ca suveniruri, CD-uri cu cântecele sale năsăudene… Gestul ei nu poate fi uitat mai ales de copiii şi dascălii basarabeni. Dar mult mai importantă rămâne activitatea Doamnei Valeria în R Moldova, la Chişinău, Vasilcău, Vatra, Bubuieci, Ghidighici, Sângera Hotin, Soroca etc, unde, făcând parte din delegaţia ASTREI năsăudene (1999), a prezentat cum a ştiut ea mai bine zona Ardealului, a Bistriţei, Năsăudului şi Sălăuţei, fiind aplaudată şi ovaţionată cu toată sinceritatea de mulţimea prezentă la manifestările respective pentru că în felul ei special îşi cânta propria-i viaţă, cu bucurii şi tristeţi, cântând de fapt viaţa noastră, a fiecăruia dintre noi. A găsit cele mai alese cuvinte în dialogul cu autorităţile republicii, inclusiv cu preşedintele Lucinschi… A fost un ambasador curat al românismului în fostele cetăţi ale lui Ştefan cel Mare. O frumoasă prietenie a legat cu intelectualii de peste Prut pe care i-a cucerit cu cântecul, cu vorba dulce şi înţeleaptă. Niciodată vorba nu i-a fost mai mare decât fapta…

A iubit ca nimeni altul zestrea satului românesc, portul popular, ea însă-şi confecţionându-şi cele câteva zeci de costume originale, autentice, protejate de orice fel de poluare… A cules din satele ţinutului năsăudean zeci de piese folclorice – doine, balade, cântece bătrâneşti, de cătănie, de veselie, de dragoste, de dor, bocete sau cântece morţăşti, dar şi strigatul la găină sau alte strigături, atrăgându-şi admiraţia şi respectul celor mai renumiţi rapsozi ai zonei. Rămân de notorietate prieteniile doamnei Valeria cu babele din satele Someşului sau ale Sălăuţei, dar parcă prietenia cu lelea Reghina Tapalagă din Leşu rămâne cea mai frumoasă şi un model sigur pentru cântăreţii de azi.

Şi-a respectat colegii artişti din judeţ şi din ţară, mulţi dintre ei, cerniţi de durere la aflarea vestii, fiind văzuţi lângă catafalcul ei înainte de a intra sub neagra glie, atât la Bistriţa şi Năsăud, cât şi la Telciu, locuri pe care le-a iubit cu toată sinceritatea şi le-a făcut cea mai bună imagine în ţară şi în lume. Recunoştinţa s-a materializat în acordarea titlului de Cetăţean de Onoare al acestor localităţi, iar pentru veşnicirea ei – primarul Năsăudului ing. Dumitru Mureşan şi dir. Casei de Cultură – prof. Pahone Pop anunţau oficial publicul îndurerat că Festivalul de creaţie şi interpretare „De Ispas la Năsăud” va purta de aici înainte numele Valeriei Peter Predescu. În felul acesta o vom avea cu noi în fiecare an la acest prestigios Festival naţional. Va fi o mică răsplată pentru firea ei luptătoare care a izbutit în viaţă numai prin muncă, talent şi aptitudini inteligent cultivate.

A plecat dintre noi dar comoara ei ne-a lăsat-o nouă – pe lângă atâtea cântece, pricesne şi colinde, ne-a lăsat cele mai frumoase balade ale ţinutului nostru, culese şi valorificate în stil profesionist: Balada lui Tănasă Tudoran, Balada lui Vălean, Balada şarpelui, Balada eroului necunoscut, Balada nevestei fugite de la bărbat… N-a fost o egoistă, a căutat copii sau a fost căutată de copii pentru a-i învăţa arta cântecului popular, mulţi dintre ei, alcătuind adevărate grupuri folclorice – „Mioriţa” la Bistriţa, alt grup de câteva zeci de copii la Telciu, copii pe care, bine pregătiţi, îi puteam admira pe ecranele televiziunilor române, aducând multă bucurie atât familiilor lor, cât şi localităţilor sau judeţului nostru. Unii au ajuns deja artişti consacraţi… Până va găsi Şcoala sau Cultura soluţia pregătirii unor astfel de grupuri, artiştii harnici au şi făcut-o, mai ales respectând interesul părinţilor pentru că numai prin talent şi aptitudini nu poţi reuşi la festivalurile sau concursurile oficiale, aceşti copii talentaţi trebuie pregătiţi de cineva şi cine o poate face mai bine decât un artist profesionist!? Dacă pe cineva a deranjat aceste grupuri, iată, Doamna Valeria s-a retras, fără zgomot, fără ură şi fără părtinire… Toate acestea au rămas aici pe pământ, unde în pomul cu roade se mai aruncă cu şteapuri şi unde în omul cu fapte meritorii…

Doamna Valeria a devenit o amintire care va rezista sute de ani prin repertoriul cu care ne-a obişnuit… A pleca spre ceruri când ele sunt deschise este un semn că acolo sus cineva a iubit-o mai mult… A binemeritat cuvântul de înaltă înţelepciune şi zidire al P.S. Irineu, a mesajului transmis de IPS Bartolomeu, a binemeritat întregul efort al preoţilor şi protopopilor prezenţi la ceremonia de înhumare…, a artiştilor din judeţ şi din ţară mâhniţi de durere, a copiilor şi a dascălilor de la Grupul Şcolar Telciu, a maestrului de ceremonii – artistul şi colegul de profesie Alexandru Pugna, a directorului Centrului Judeţean de Cultură, prof. Nicolae Gălăţan… Gazdele Telciului, primarul ing. Sever Mureşan şi colegii lui, cu toată tristeţea care-i domina, au asigurat cele tradiţionale în astfel de împrejurări – locul de odihnă din grădina bisericii, marşul funebru al fanfarei, masa de adio… Nimeni nu va şti vreodată cu exactitate câtă lume a condus-o pe ultimul drum, dar coloana de maşini de la Bistriţa spre Telciu avea câţiva km…, biserica era arhiplină, iar pe străzi asemenea… Mulţi îşi exprimau durerea de la geamurile caselor… A plecat regretată de toţi, dar mai ales de discipolii şi fanii ei… Grea despărţire, mare jale.... ASTRA năsăudeană se alătură tuturor celor care au preţuit-o cu sinceritate şi o regretă cu pioşenie şi tristeţe.

Prof. Ioan Seni, Colegiul Naţional „George Coşbuc”,

Preşedinte al Desp. Năsăud al ASTREI.