DEZBINĂ ŞI STĂPÂNAŞTE!

Dictonul „DEZBINĂ ŞI STĂPÂNEŞTE!” are la bază latinescul „DIVIDE ET IMPERA!” enunţat de Machiavelli (1469-1527), om politic, scriitor şi istoric renascentist italian din Florenţa care a zugrăvit cu luciditate epoca analizată arătând că în politică dictează interesele şi forţa şi nu considerentele morale. Acest principiu de guvernare a definit politica Imperiului Habsburgic dar a existat şi la romani un principiu asemănător: „DIVIDE UT REGNES!” adică „dezbină ca să domneşti!”

Din nefericire pentru specia umană aceste două principii foarte asemănătoare sunt şi acum, tot atât de actuale, ca şi atunci când au fost enunţate. Dar şi mai grav este faptul că ele se aplică nu numai între state, ci şi între religii sau chiar între confesiunile aceleiaşi religii. Nici creştinismul nu face excepţii deşi Isus înainte de răstignire când S-a rugat Tatălui pentru apostoli Săi a zis: „Şi slava pe care Tu Mi-ai dat-o, le-an dat-o lor, ca să fie una, precum şi Noi una suntem” (In.17,22) . Şi aceasta pentru că „Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu” (Mt.19,17)

Niciodată Isus nu a spus că ar dorii mai multe biserici; unele mai adevărate şi altele mai puţin adevărate. Dar parcă nici această stare nu ar fi cea mai gravă pentru că este alta şi mai grevă şi anume fundamentalismul ortodox. Toată lumea ştie că Rusia vrea să refacă Uniunea Republicilor sub o singură conducere. Dar pentru aceasta există o singură cale sigură, cea a totalitarismului ortodox după modelul fundamentalismului arab. Ei nu vor duce un război de tip terorist ci vor împiedeca refacerea unităţii naţionale prin îngrădirea activităţii celor care, în decursul istoriei, au luptat, cel mai mult, pentru unitatea naţională, sau pentru a duce o politică de dezbinare în cadrul aceleiaşi naţiuni.

Iată ce spune Dl. prof. univ. Mircea Druc un bun cunoscător al tendinţelor expansioniste ale Moscovei: „Dar cel mai periculos curent privind viitorul Republicii Moldova şi chiar al României este fundamentalismul ortodox, pravoslavnic rusesc, care preconizează fondarea unui imperiu pravoslavnic fundamentalist sub conducerea Moscovei în care să fie încorporate: Rusia, Ucraina, Georgia, Armenia, Moldova, România, Serbia şi Bulgaria […]. Şi dacă nu, de ce cer mereu să nu fie recunoscute Bisericile Unite ca şi forme de unificare cu popoarele dornice de unitatea doctrinară şi canonică cu Biserica Romei?”

Biserica noastră greco-catolică nu face politică şi nici nu se amestecă în problemele politice ale altora dar menţine unitatea doctrinară şi canonică cu Biserica Romei din care cauză a avut atât de mult de suferit şi încă mai are de suferit pentru că multe din bisericile sale sunt încă în administrarea ortodoxiei care amână mereu chiar şi unele soluţii ale instanţelor de judecată, acolo unde sunt pe rol cauze de retrocedare ale bisericilor noastre. La aceasta se mai adaogă şi teama de trecere de la ortodoxie la greco-catolici a foştilor credincioşi sau urmaşi ai acestora care sunt îndoctrinaţi de ortodoxie cu multe„adevăruri”istorice realmente răstălmăcite în favoarea lor.

Ortodoxia noastră a fost, în istorie, virulentă atunci când a fost susţinută, din spate, de o forţă politică puternică. Problemele canonice şi doctrinare dintre Roma şi Constantinopol au fost ridicate în 1965 odată cu ridicarea, împreună, a anatemei din 1054, astfel că, momentan, nu mai există nici un temei al divergenţelor dintre ortodocşi şi greco-catolici decât numai probleme nedecontate încă de istorie şi mentalitatea ruso-greco-fanariotă moştenită de ortodoxie de la foştii dictatori ori noua orientare purtată de vântul moscovit.

Cât priveşte locul Bisericii greco-catolice, Papa Ioan Paul al II-lea în data de 12.05.1999, în alocuţiunea „URBI ET ORBI” rostită la numai câteva zile după vizita din ţara noastră, referindu-se la reculegerea care a făcut-o, în timpul vizitei, la mormintele cardinalului Iuliu Hossu şi episcopului Vasile Aftenie, victime ale persecuţiei regimului dictatorial a spus: Onoare, ţie Biserică a lui Dumnezeu care eşti în România! Tu ai suferit mult pentru Adevăr şi Adevărul te-a făcut liberă!”. România este numită „Grădina Mariei”.

În timpul vizitei papale în ţara noastră s-a rostit: „Unitate!”, „Unitate!”. Nu o unitate nu prin absorbţie ci prin „comuniune în adevăr şi dragoste”. Dar ortodoxia din ţara noastră doreşte separarea şi sunt slabe perspective de reconciliere şi unitate confesională cu ea.

În data de 12.10.2002, cu ocazia vizitei delegaţiei Bisericii Ortodoxe Române a fost semnară, la Roma, DECLARAŢIA COMUNĂ de către Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea şi de către Preafericitul Patriarh Teoctist în care, printre altele, se spune: „Noi suntem de acord în a recunoaşte tradiţia religioasă şi culturală a fiecărui popor dar şi libertatea religioasă”.

Care libertate religioasă? Aceea de a nu ruga pe unde apucăm sau de a ne construi biserici noi că ale noastre sunt ocupate de ortodocşi?

Aproape toate bunurile din Ţară au fost restituite fie foştilor proprietari de drept sau celor care au fost suficienţi de „isteţi” pentru a deveni proprietari. Numai bunurile Bisericii noastre obţinute în condiţii, absolut, legale nu ni se restituie; nici chiar bisericile nefolosite de ortodocşi şi care sunt lăsate în paragină. Fundamentalismul ortodox, pravoslavnic rusesc menţine divizarea dintre Republica Moldova şi Transnistria şi aţâţă pe comuniştii moldoveni de peste Prut împotriva României ajungând ca aceşti comunişti să susţină că, în respectiva republică, nu se vorbeşte Limba română, ci Limba moldovenească.

Aceasta e democraţie sau adevărată dezbinare, la comanda celei de a III-a Romă, Moscova şi executată, cu fidelitate, de ortodoxia noastră care merge şi acum, împotriva adevăratei Biserici şi a neamului?

Măgeruşan Ioan