Doar Dumnezeu ştie dacă e ghinion sau noroc...

Viitorul vine spre noi pe fragmente. Dumneeu nu descarcă în curtea vieţii noastre toate zilele dintr-o dată, ci una câte una şi trebuie mereu să avem o perspectivă pozitivă, sperând că în toate necazurile noastre mai există încă o şansă.
„O, Doamne, nădejdea mea în deznădejde!
O, Doamne, tăria mea în neputinţe!
O, Doamne, lumina mea în întuneric!”
Aşa se ruga Sf.Velimirovici al Serbiei...şi poate astfel ar fi bine şi frumos să ne rugăm şi noi
Un ţăran avea pe lângă casa lui un cal minunat. Era practic singura lui avere. Şi era atât de frumos fiindcă toţi ai casei îl îngrijeau şi-l iubeau nevoie mare. Semăna oarecum cu cel din balada „El-Zorab” a lui George Coşbuc. Stăpânul castelului din apropiere îi propuse un preţ foarte bun, dar ţăranul nu vru să-şi înstrăineze animalul.
Într-o dimieaţă însă, surpriză....calul nostru nu mai era la locul lui. Necaz mare, supărare pe bieţii oameni.
.-Ce ghinion! au zis sătenii. Mai bine l-ar fi vândut, dar aşa...uite ce năpastă pe bietul om!
-Ghinion sau noroc? Dumnezeu ştie! reflectă ţăranul gospodar care multe văzuse la viaţa lui.
Peste cinsprezece zile, calul lor se întoarse şi după el mai veniră încă vreo şapte cai sălbatici. Fugind de acasă, calul nostru întâlni nişte cai sălbatici, curtă o iapă tânără şi acum se întoarse la casa lui. Fericiţi, băieţii ţăranului începură să îmblânzească pe noii veniţi.
-Băi, ce noroc!! Pfii! scuipară-n sân sătenii.
Cum fiii gazdei se ocupau acum mai ales de cai, băiatul cel mare căzu de pe cal şi îşi fractură braţul destul de grav.
-Vezi că nu-i bine să ai noroc? săriră unii săteni mai invidioşi.
-Necaz sau noroc? Singur Dumnezeu le ştie toate... (îşi zise ţă ranul gospodar.)
Peste cinci zile, veniră oamenii regelui puhoi şi luară pe toţi flăcăii la oaste, fiindcă izbucnise război grabnic cu regele vecin. Pe toţi îi luară însoţiţi de plânsetele mamelor, fetelor iubite, rudelor... Doar un singur fecior n-a fost luat la oaste: cel al ţăranului care tocmai îşi rupsese braţul şi nu avea ce face la oaste.
-Ce noroc!! Ce noroc!! oftară întorcându-şi părerile oamenii satului.