Doruri aprinse, de Leon Catarig

La Editura Venus Star din Năsăud a fost tipărită o carte care reprezintă munca de cercetare, documentare şi creaţie a neobositului Leon Catarig din Rebrişoara. Este vorba despre „Doruri aprinse” – poezii populare, strigături şi balade culese şi aranjate de Leon Catarig, fiind o carte care cuprinde creaţiile populare culese de prin toate zonele ţării de iubitorii de folclor, intelectuali ai satelor.
Autorul „Dorurilor aprinse” mărturiseşte în „Argument” care a fost izvorul de inspiraţie, publicaţiile document şi proprietarul acestora, care le-a păstrat într-o ordine perfectă, zeci de ani, până le-a venit rândul să fie scoase la lumină. Este vorba despre „Foaia Poporului”, apărută la Sibiu, între anii 1890-1898, colecţie a învăţătorului Macedon Ciută din Rebrişoara, moştenită de fiica acestuia, Emilia Ciuta (căsătorită Dragoste) care, la rândul ei, a lăsat-o moştenire fiului, dr. Mircea Dragoste, după moartea căruia a fost descoperită în podul casei intelectualilor trecuţi la cele veşnice înainte ca aceasta să fie dărâmată, iar colecţiile să fie sortite focului, distrugerii…
Colecţia cuprindea creaţiile unor artişti populari care au trăit în urmă cu peste 150 ani şi care au fost scoase la lumină de Leon Catarig, redându-le cititorilor şi bibliotecilor sau arhivelor.
În cele aproape 300 de pagini ale volumului găsim publicate poeziile din „Foaia Poporului” culese de iubitorii de folclor din zona Ardealului, în graiul locului (din zona Lugojului, Aradului, Valea Arieşului, zona Bistriţei, Monor, zona Sibiului, Brad, Făgăraş, Munţii Apuseni, Dej, Banat, Ţara Oltului, Blaj, zona Branului, Şiriei, Valea Agrişului, Dumbrăviţa, Caraş-Severin, Zărand, Sălişte, Turda, Valea Almaşului, Miniş, zona Năsăudului şi din Rebrişoara), cartea încheindu-se cu poezii ale autorului şi „Bocete” scrise de Leon Pop din Rebrişoara, cantor bisericesc (86 ani, 7 clase primare).
Leon Catarig, un cărturar al Rebrişoarei şi neobosit căutător, scormonitor care scoate la lumină comori ale trecutului, redându-le urmaşilor spre a nu se pierde nimic din istoria neamului românesc, merită laude şi mulţumiri pentru efortul său (mai ales financiar) şi dorinţa de a lăsa „ceva” pentru urmaşi, pentru posteritate, într-o perioadă când cei mai mulţi se gândesc doar la propriul interes, din păcate.