Dragi adevăraţi români de pretutindeni

Subsemnata ECATERINA NEGARA, născută 22.02.1966, com. Putinei, Orhei, Moldova; am absolvit Colegiul de Medicină Orhei, Academia Internaţională pentru Studiul Istoriei Culturii şi Religiilor Lumii, Bucureşti, specialitatea Cultură şi Religie; sunt membră a Uniunii Scriitorilor din România, al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, al Uniunii Scriitorilor din Moldova, al Fondului Literar din Moldova.

Volume publicate: Interior cu Vultur, Ascensorul cu păsări, Îngerul clonă, Dicţionar teologic pentru elevi, Katerina de Neant.

În antologii: Eterna Iubire, Românii dincolo de sârma ghimpată, Femei din R. Moldova; Poezia pădurii, Personalităţi orheiene (2003), Vorbelke Darlingtoniei, Dicţionarul Scriitorilor români, Istoria Literaturii, Valori spirituale orheiene, Personalităţi orheneie (2009) etc.

Premii: Premiul Radio-TV Moldova, revistei Dacia Literară, revistei Poesis, Marele Premiu T. Arghezi, fundaţia „C. Brâncuşi”, Marele premiu al festivalului „Galbena gutuie”, 1992, text, premiul Crizantema de Argint (text – Eclipsa), premiul Luptătoarea română, premiul Uniunii Scriitorilor şi al Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de pretutindeni;

- cu respect onorez, prin cuvânt şi faptă, distincţiile româneşti pe care mi le-aţi acordat pentru activitatea literară şi atitudinea mea civică,

- Ca uneia şi unica care în 1986 am ieşit pe Aleea Clasicilor din Chişinău cu volumul semnat de Nichita Stănescu „Ordinea cuvintelor”. Citeam cu voce din volumul respectiv, lucru interzis pe atunci. S-au alăturat câţiva tineri. A început marea mişcare de redresare spirituală a poporului român.

- Pentru faptele mele sociale, activitatea stresantă din timpul războiului 1992, eram apreciată ca omul anului, dar înalta distincţie nu mi s-a oferit. Este dureros şi josnic. Dureros pentru că atâta am făptuit, iar orice faptă într-o lume adevărată se răsplăteşte. Josnic este pentru că s-au făcut alţi eroi, care nici n-au fost, nici n-au adus, elementar, un pachet de alimente pentru refugiaţi ori voluntari, dar s-au ales cu decoraţii, case, vile, credite.

Intenţia mea, cu adresă către Valeriu Pleşca, fost ministru al Apărării, către alte organizaţii de a susţine un proiect, despre cei care au participat cu adevărat la acest război, cererea mea cel puţin de a fi susţinută cu o bursă (Orhei) n-a găsit adevăraţi oameni întru dreptate şi adevăr, având o arhivă personală din acea perioadă. Doar prima expoziţie de acest fel, „Pământ în Flăcări”, 1992, a fost expusă la Bucureşti…

- Între timp, am trăit un şir de nedreptăţi, m-am adresat diferitor instanţe judecătoreşti, am peste opt dosare la Strasbourg, mi-a fost ucisă fiica, profanat mormântul fetei, eu am fost maltratată fizic şi psihic, am trăit ani de foame şi sărăcie, marginalizată, fără o sursă de existenţă, fără apariţii Tv, radio sau invitată la întâlniri cu cititorii. În R. Moldova nici dreptul în justiţie nu mi s-a respectat, nu mi-a fost editat vreun volum, în anul meu jubiliar am fost maltratată, Uniunea Scriitorilor din R. Moldova nu şi-a respectat statutul faţă de mine, ca membru, la intenţia de a fi exclusă din rândurile membrilor US am fost refuzată. Regretatul Gheorghe Vodă a cunoscut câte nedreptăţi am trăit şi atunci s-a pronunţat „Câtă iertare trebuie să-şi ceară M. Cimpoi de la tine…”… este oribil. Este oribil atâta lume să mă fi chinuit, şi nu erau ruşi, erau moldoveni, români, aşa-zişi români, în acte, nişte vândute lichele comuniste, oameni de nimic… Oare de ce trebuie să trăiască un ticălos de voronin mai bine decât eu, care am făcut atâtea pentru ţară? şi eu în locurile pe unde m-am născut să fiu atât de nedreptăţită? Necazurile nu mi-au fost de la Dumnezeu, ci de la oameni, satane, care-şi mai ziceau că sunt şi creştini.

Consider că niciun român adevărat, oriunde s-ar afla, de bună credinţă, nu poate să rămână indiferent faţă de o asemenea situaţie. Ştiu că au fost şi români tot de români chinuiţi, dar poate că există şi români adevăraţi, şi oameni adevăraţi, cu deschidere sufletească, să aprecieze fapta, viaţa şi valoarea omului.

Cu atitudinea dumneavoastră urgentă, voi reuşi (cu ajutorul dvs.), să ajung la Strasbourg, unde am cerut de atâtea ori Preşedintelui Curţii Europene urgentarea cererilor 4237/07c Moldova şi 29186/07 c România, ca drept cazuri grave pe toate articolele, titlurile I şi II al convenţiei pentru apărarea drepturilor omului, la care atât R. Moldova, cât şi România s-au făcut parte. Am cerut intervenţia şi implicarea, atât în scris, cât şi telefonic, a Avocatului Poporului din România, dar nu văd nicio atitudine. Or poşta Moldovei să nu fi dosit scrisorile? Dar totul se verifică. Întârzierea sau nerezolvarea acestor cereri, spune unii că, ar fi fapta murdară a lui Radu Pantaru, slugarnicul comunist-voronist. Poate e chiar aşa. Adevărul întotdeauna iese la suprafaţă.

Solicit din partea tuturor românilor, oamenilor de adevărată credinţă şi atitudine:

- o susţinere financiară, o bursă;

- un bilet de avion Strasbourg, să pot susţine şi o conferinţă de presă la Curtea Europeană.

Nu deţin alte averi în afara manuscriselor mele, garsoniera din Bucureşti, dacă nu mi s-au încălcat şi mai grav drepturile, nu cunosc situaţia, am fost reţinută în R. Moldova, mormântul fetei mele, pe care în cazul plecării mele în altă ţară l-aş lua cu mine. Am fost prea nedreptăţită.

Atitudinea dumneavoastră, a organizaţiilor nonguvernamentale, a organizaţiilor culturale, de caritate, de drept, a românilor adevăraţi, a românilor din diaspora de oriunde, îmi vor ajuta, CRED, să rezolv această lungă nedreptate de ani de zile.

Cu creştinească atitudine, Ecaterina Negara

Adresa mea: Chişinău, str. Sfântul Ştefan cel Mare, 134, c/p 2355; e-mail: [email protected]