După ce 40 de ani a condus poporul pe calea mântuirii, părintele Avram s-a pensionat

În cele trei parohii în care a slujit vreme de peste 40 de ani, părintele Marius Avram a sădit în inimile credincioşilor Cuvântul Evangheliei. I se potrivesc cuvintele Apostolului (1 Petru 5-2-3) „Păstoriţi turma lui Dumnezeu dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât ci din dragoste. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei”.
A fost hirotonit pe seama parohiei Breaza şi de la 1 noiembrie 1973 a devenit păstorul sufletesc al turmei cuvântătoare. Vreme de 18 ani a fost un om al tuturor, al celor tineri şi bătrâni, al copiilor şi femeilor, al bolnavilor, îndrumându-i şi conducându-i cu vorba şi cu fapta pe calea mântuirii. S-a îngrijit nu numai de sufletul enoriaşilor, ci şi de biserică, împodobită aşa de frumos, încât sărbătoarea resfinţirii a fost o răsplată binemeritată.
După 18 ani, în 1991, a fost transferat în interesul bisericii, la Nuşeni. Şi aici a muncit şi s-a rugat, astfel că, la 20 iulie 1995 s-a pus piatra de temelie a primei mănăstiri pe iarbă verde din Eparhia Clujului. Mănăstirea, cu hramul Sfântul Prooroc Ilie a prins contur şi prin contribuţia esenţială a părintelui Avram, un foarte bun organizator şi un desăvârşit gospodar, calităţi moştenite de la bunii săi părinţi din Braniştea.
De la 1 decembrie 1995, părintele slujeşte în satul soţiei, Monor, o parohie a vechilor grăniceri, în care munca şi rugăciunea se împletesc de minune. Biserica, construită între anii 1880 şi 1882 a fost, de-a lungul anilor, reparată şi mereu înfrumuseţată, ea devenind, neîncăpătoare datorită rugăciunilor şi harului cu care preotul a fost înzestrat. S-a rugat mereu şi a muncit alături şi împreună cu enoriaşii săi. Biserica a fost refăcută în interior cu pictura în tehnica frescă, ceea ce a conferit o frumuseţe aparte. Încălzirea centrală, pavajul interior, înlocuirea acoperişului, toate au făcut ca biserica să devină aşa cum şi-au dorit enoriaşii şi păstorul lor. S-a îngrijit şi de averea bisericii, a recuperat întreg fondul funciar şi silvic al parohiei. Din anul 1998 a început construirea unui schit spre aducerea aminte a ceea ce au fost cele două mănăstiri în hotarul Monorului. Un moment deosebit de înălţător, cu merite deosebite ale părintelui Avram, l-a constituit sfinţirea Schitului cu hramul Sfântul Ilie de către Arhiepiscopul Irineu, acolo unde, de patru ori pe an: de Izvorul Tămăduirii, Sfânta Marie Marie, Sf. Prooroc Ilie şi Cuvioasa Parascheva, se adună mii se credincioşi întru rugăciune şi pocăinţă. Anul acesta, bunăoară, peste 3000 de enoriaşi s-au rugat la acest schit de Sfântă Mărie Mare, împreună cu preoţii şi diaconii prezenţi.
A primit, de-a lungul anilor, înalte distincţii conferite preoţilor de mir: „Preoţii care-şi ţin bine dregătoria să se învrednicească de îndoită cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura” (Ap. Pavel 5-17). Şi, părintele Avram merită toată preţuirea fiindcă, prin predicile rostite, fiind un foarte bun orator, a transmis enoriaşilor o reală iluminare duhovnicească, de înţelepciune şi de iubire, calităţi foarte importante în călătoria noastră către mântuire. Sunetul clopotelor bisericilor păstorite de părintele Marius, de la Breaza, Nuşeni, ori Monor, au fost mereu o chemare către Sfântul Locaş, spre credinţă şi întâlnirea cu Duhul Sfânt, cu Dumnezeu.
Acum, ieşind la pensie, rămâne tot preotul satului, al Monorului şi al satului natal, Braniştea, unde va reveni de fiecare dată când dorul îl va chema. Va petrece în climatul familiei, Dumnezeu învrednicindu-l cu două fete – Carmen – profesor de italiană-franceză, cu cei doi nepoţi Matei şi Tudor, şi cealaltă fată – Corina, stabilită în Florenţa, cu nepotul Iacob.
Să-i dorim părintelui Avram aceeaşi înţelepciune şi iubire manifestate de-a lungul celor 40 de ani de pastoraţie, multă sănătate spre a petrece ani luminoşi împreună şi alături de minunata lui familie.