EGIPTUL INTERIOR

Cartea Egiptul interior, scrisă de Annick de Souzenelle, este o bucurie pentru suflet.

Ne vom referi la câteva idei care s-au ivit în mintea noastră citind acestă lucrare ce are o temă născută dintr-o poveste din Sfânta Scriptură. Autoarea ne spune cum miturile biblice i-au însoţit copilăria. Mai târziu, fiind studentă la teologie, printr-un profesor care îl vedea pe Dumnezeu în orice lucru a reuşit să se apropie de personajele mitice, altfel decât în copilărie, descoperindu-le lumea lor de lumină şi faptul că sunt cele mai mari arhetipuri ale sufletului nostru. Ne referim cel puţin la Adam, Avraam, Noe, Moise, Tobit, Iona.

Miturile îndrumă şi revigorează energia „seminţei” noastre; ele reprezintă Cuvântul dumnezeiesc care nimiceşte parazitarea diabolică şi redă puterii de germinare programarea sa iniţială; ele ne arată direcţia ieşirii „spre înalt” din labirintul lumii animale, pentru a intra într-un spaţiu uman, spune doamna Annick, şi suntem de acord.

Autoarea nu se referă la istoria acestor evenimente ci la transformările psihilogice ale fiinţei umane în devenirea ei. Puterea omului de a-şi desluşi înstrăinările lăuntrice şi a alege calea pentru izbăvire este reală atâta timp cât Duhul lui Dumnezeu îl însoţeşte.

Ridicarea conştiinţei este scopul suprem al omului şi de aici preocuparea de a scăpa de sclavia lăuntrică descifrând limbajul profetic al miturilor biblice şi nu numai.

În Vechiul Testament avem pregătirea venirii lui Iisus Hristos, Mesia, „Unsul” lui Dumnezeu ce se va naşte din sânul poporului lui Israel, va elibera sămânţa Omului şi va deveni rodul acesteia. Cu Moise în frunte, poporul ebraic a realizat trecerea din robia egipteană. De la Hristos încoace această trecere priveşte toate popoarele şi pe fiecare dintre noi.

Din ce în ce mai mult conştientizăm alegerea de a înfăptui trecerea sau a muri, asta vorbind în metafore. Pentru că noi, Oamenii, suntem conduşi de Dumnezeu care înfăptuieşte trecerea prin noi. Aşa, prin noi, Îşi înfăptuieşte Opera.

Atunci când citim sau scriem facem conexiuni şi astfel, gândul meu acum, când scriu, mă duce la cuvintele lui Jung: „Creatorul are nevoie de Om ca să îi lumineze creaţia.”

Noi creştem spiritual de la naştere până la desăvârşire când părăsim Pământul.

Suntem de multe ori „în robie” însă, când folosim pământul robiei ca matrice pentru verticalizare, adică nu ne supărăm pe Dumnezeu (spun, aşa, simplu, felul cum eu exist, adică iubindu-L în orice situaţie de viaţă mă aflu), cunoaştem Spiritualizarea şi Adevărul care ne face Liberi.

Ca oameni trebuie să ţinem seama de partea noastră lăuntrică şi să nu fim orbi la profunzimea realităţilor pentru a cunoaşte esenţa lor, pentru a cunoaşte cel mai important tip de cunoaştere care este iubirea divină.

Economia acestui spaţiu tipografic destinat unui articol mă determină să nu mai scriu consideraţii personale legate de această superbă carte şi vă invit, în final, să citim împreună câteva cuvinte ale autoarei:

„Potenţialul divin care sălăşluieşte în Om îşi arată voinţa de împlinire. [...] Spaţiile noastre profunde au legile lor – legile Logosului sau ale Cuvântului – care nu pot fi înfrânte. Cununiile în aceste spaţii nu pot fi celebrate decât printr-o anumită calitate a iubirii, pe care doar ele pot să o elibereze, când Duhul Sfânt ne deschide inima.”