ELENA M. CÎMPAN: CARTEA UNUI PREȘEDINTE

Dacă există filme despre unii președinți, de ce n-ar exista și cărți despre ei ?!... În cazul de față, nu este vorba despre un președinte de stat, ci despre un președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Doru Dinu Glăvan, aflat la al treilea mandat în această lumină.  

      Daniela Gîfu, „autoarea” cărții,  a avut frumoasa idee de a „complota” cu mai mulți colaboratori, de a se îngriji de acest volum, care a apărut la Editura „PapiruS Media” din Roman, în Colecția „2021 – Anul Garabet Ibrăileanu, 150 de ani de la naștere”, fiind recomandat de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala ”Filip Brunea Fox” Roman, și Societatea Culturală „Clepsidra”, Roman. De la bun început, trebuie spus că gestul Danielei Gîfu este unul meritoriu, demn de laudă. Daniela Gîfu este absolventă a Facultății de Fizică din Iași, a unui master în comunicare, este doctor în filosofie, cadru universitar și autoare a mai multor volume, printre care și de poezie. Face parte din conducerea UZPR și este un jurnalist dedicat, devotat, implicat în tot ce înseamnă problematica domeniului. Dintr-o mărturisire a ei, aflăm că proiectul „O carte închinată lui/ despre Doru Dinu Glăvan” a început acum cinci ani, când președintele împlinea șaptezeci de ani : ”Acum cinci ani aveam un regret, și anume că nu reușisem să-i așez în brațe darul pe care-l merita : un volum aniversar. Ei bine, și acum, este la fel de binevenit. Fiindcă există oameni care merită și trebuie omagiați. Un act de cinstire, un gest simbolic, un buchet de garofițe în pragul lunii Cireșar.” Știm cât de greu este să scrii despre altcineva, știm cât de greu este să-i convingi pe oameni să scrie, să dai termen, să aduni materiale și să te încadrezi în timp. Sunt scriitori care scriu zeci de cărți și nicio carte nu este închinată lor. Și Doru Dinu Glăvan, desi n-a scris nicio carte, are, totuși, cartea lui. E un miracol, e un destin binemeritat.

     Cartea se numește „Demnitate, Devoțiune, Generozitate”, cu aceleași inițiale de la Doru Dinu Glăvan.

„Cum să onorezi un asemenea Om ? Consider că aceste pagini zugrăvesc aproape fidel portretul celui care a pus – cu dragoste, pasiune și dăruire – o cărămidă la temelia jurnalismului românesc”, scrie Daniela Gîfu.

      Șefi de filiale, prieteni, colegi, membri de familie scriu amintiri, întâmplări cu Doru Dinu Glăvan, creează fiecare un portret, așa cum l-a perceput, încât a luat ființă această carte, portret din portrete ( sau frescă ), în care semnează aproximativ cincizeci de autori, la care se adaugă un album de amintiri , în fotografii.

      Om de radio, întemeietor al postului Radio Reșița, Doru Dinu Glăvan a lăsat, de-a lungul timpului, o imagine frumoasă, remarcabilă și de neuitat, în mintea celor care l-au cunoscut. Chipul său este, așa cum reiese din această carte, scăldat în lumină, încărcat de fapte bune: ”Câți oameni a ajutat/ De i-ar strânge, ar face un sat.” Doar câteva detalii : „Mereu neliniștit, mereu în căutarea perfecțiunii jurnalistice, intransigent, dar cald și sensibil, el reprezintă acel hotar, acel standard al unei lumi, să-i spunem clasice, în care domnește adevărul și echilibrul, atât de căutate de cel care se dorește a fi un autentic cronicar al clipei.” ( Daniel Botgros ), „Nu am întâlnit pe cineva mai riguros cu… rigoarea, mai responsabil cu povara responsabilității asumate și, în același timp, mai omenos și mai dornic să semene binele…” ( Firiță Carp ), „Cel mai puternic m-a impresionat felul în care reușește să facă din UZPR chiar o Uniune, cu multiple programe și activități…” ( Florentina Loredana Dalian ), „Am crescut cu crezul insuflat de tatăl meu : iubirea de țară, dragostea de oameni și frica de Dumnezeu .” ( Oana Glăvan ), „…Doru Dinu Glăvan vrea să scoată presa din condiția de femeie de serviciu a politicienilor și a oamenilor cu bani și s-o readucă în istorie… Nu știm când va încolți ceea ce seamănă el acum, dar sigur ceva tot o să răsară.” ( Miron Manega ).

     Sunt multe astfel de exemple ce merită scoase în evidență, dar mai întâi citite. Să mai spunem doar că Doru Dinu Glăvan este cel care a obținut pentru UZPR statutul de „Uniune de creație de utilitate publică”, cu dreptul ziariștilor de a fi creatori, la fel ca scriitorii, actorii, muzicienii, artiștii plastici, arhitecții… Dintre toate textele, puține fac trimitere și la un portret fizic. De aceea, îl consemnăm pe următorul „Elegant în vorbire, sportiv la fizic, cu soare în priviri, nu puteai să nu te întrebi ce înțelegere a făcut cu timpul.” ( Eugenia Tofan )

      Petru Buzzi susține că „Doru Dinu Glăvan merită o statuie.” Până la realizarea ei, ne mulțumim cu această carte.

ELENA M. CÎMPAN