Grigore Avram, gânduri

Volumul „Podoime” îl surprinde pe Grigore Avram în atelierul gândurilor care, netrucate, sunt aşezate în carte. Cu o prefaţă de prof. dr. Nicolae Felecan şi o notă introductivă de Melania Cuc, cartea, apărută la Editura Eikon, este ca un rod al pomului vieţii, în care eroul central este însuşi scriitorul.
O succesiune de pastile literare, de reflecţii şi cugetări, care pornesc de la un gând despre viaţa de zi cu zi, podoima constituindu-se în comentarii pline de greutate. Motivele prezente în volum surprind fiecare element al vieţii, devenind astfel proverbe, zicători, aforisme, şi mai presus de toate, învăţătură: „A cere timpului răbdare, când tu îţi ucizi cu atâta grabă prezentul, este ca şi cum ai forţa gândul să se oprească din curgere la jumătate”.
Grigore Avram nu-i cere timpului să se oprească ci devine parte a acestuia, lucrând pentru nemurirea omului în rânduri ce vor deveni istorie: „Cei care închid ochii şi nu-i mai deschid niciodată, păstrează sub fiecare pleoapă câte o rază de lumină”. Convins fiind că lumea veşnică se construieşte prin fapte, scriitorul este alături de cei care au nevoie de sprijin: „Dacă unui semen de-al nostru îi este foame, flămânzeşte şi tu alături de el”.
Cartea, aşezată între cer şi pământ, este ca un spaţiul în care oamenii prin rădăcini, făcând legătură mai bună cu veşnicia: „Dacă aş putea să număr stelele, mi-aş face din univers făgăduinţă sigură”. Pasaje întregi pot fi văzute prin prisma poeziei, abundând de lirism: „Zborul doare”. În acest spaţiu în care trăim, între moarte şi veşnicie ne putem compara zborurile: „Cu fiecare clipă cu care ne îndepărtăm de adevăr devenim tot mai siguri”.
Grigore Avram nu ne lasă să trăim în minciună, întorcându-ne în lumea plină de valori a satului, în care gândurile mamei adună atâta primăvară: „Cu mama alături, niciodată şi nimic nu este pierdut”. Interesant este modul în care Grigore Avram îşi vede colegii de breaslă: „Decernarea premiilor pentru cultură de ziua naşterii Luceafărului românesc poate fi considerată… o formă veritabilă de blasfemie. În primul rând datorită faptului că cei care apreciază creaţiile culturale sunt butinari ipocriţi sau scriitori contrafăcuţi sau arbitri perverşi… Pentru că ei înşişi sunt şi decernaţii… Unii ca noi îşi permit să cârcotească ori de câte ori se mai anunţă un câştigător (contrafăcut) al marelui premiu. Îmbucurător este că, încet, încet, pereţii Casei de Cultură, în care se împart hârtii, vor fi pline de chipul premianţilor”. Cu toate acestea, Grigore Avram se simte foarte bine în preajma colegilor de breaslă, pomul neamului fiind rodnic din acest punct de vedere.
O carte în care lucrurile sunt spuse pe faţă, aşa cum le gândeşte autorul şi aşa cum el crede că merită a fi surprinse. Dorindu-şi, prin intermediul scrisului, „un pic de nemurire”, scriitorul speră ca gândurile ordonate la întâmplare să stârnească curiozitatea cititorilor. O carte frumoasă, plină de aforisme, gândite de un om care trăieşte în lumea literelor: Grigore Avram.