Ing. Aurel Onigaş: Pomicultorii să producă mere de calitate. Livezile tinere, sănătoase, bine îngrijite fac mărul uniform, mare, gustos

          Considerate fructele de aur ale sănătăţii, merele sunt adevărate medicamente naturale, consumul lor devine pentru om o necesitate. Anual, spun statisticile, se culeg în lume în jur de 55 miliarde kilograme, mărul devenind regele incontestabil al fructelor. Judeţul Bistriţa-Năsăud a fost şi este un bazin pomicol de referinţă, iar merele, amplasate simbolic în diferite zone ale Bistriţei, confirmă existenţa unei tradiţii de mai multe secole. Acum, în plină iarnă, o discuţie la rece cu administratorul celei mai prestigioase firme de profil – Pombis, ing. Aurel Onigaş – ne încălzeşte auzind atâtea lucruri frumoase despre mere, pomicultură, pomicultori, beneficii şi, de ce nu, despre ce ar trebui să însemne pomicultura şi pentru cei care conduc destinele acestei ţări.

          Rep.:  - Domnule director, în pieţele Bistriţei găsim prea puţine mere româneşti şi din judeţul nostru. Cum comentaţi această situaţie?

          Aurel Onigaş: - Vreau să spun că, dacă noi nu producem mere, iată, vin alţii şi ne vând tocmai aici, unde se ştie, cultura mărului este o tradiţie veche.

          Rep: - Dar de ce nu producem noi mere?

          Aurel Onigaş: - Pentru că ne-am distrus livezile şi nu am pus nimic în loc. Dar, să vă spun ceva din propria experienţă. Avem în livezile superintesive mere mari, spre exemplu soiul Iodared. Am adus în magazinele noastre cele mai frumoase, mai arătoase mere. Aprovizionăm de câteva ori pe săptămână, dar unii cumpărători sunt chiar nedumeriţi şi ne întreabă dacă sunt mere româneşti, că-s prea frumoase. Ca atare, nu prea s-au vândut fiindcă noi ne-am obişnuit şi nu este un lucru de cinste să căutăm şi să cumpărăm mere mari care arată foarte frumos, chiar lucioase. Sunt mere de pe piaţa externă. M-am bucurat să aud că bistriţenii noştri, şi nu numai,  caută mere româneşti. Vă spun că nu va dura mult şi, dacă programul de conversie a livezilor va continua, sunt convins că merele poloneze ori ungureşti, ori din alte ţări vor fi mai puţin solicitate la noi, în ţară. Programul despre care am amintit a început anul trecut şi sper să dureze. Noi am distrus livezile, dar nu vreau să spun că asta-i cauza declinului pomiculturii din ultimii ani. Sunt livezi care nu mai sunt rentabile. Sigur, a fost o mare greşeală că le-am defrişat, dar vreau să repet, a fost şi mai mare greşeala că nu le-am refăcut. Oricum, livezile bătrâne de peste 30 de ani nu mai produceau şi, ca atare, trebuiau înlocuite. În ferma noastră aş aminti că avem plantate, prin 1985-1986, deci ce producţii mai pot obţine de aici? Nu le-am refăcut noi, românii, în condiţiile în care cei din jurul nostru au încurajat şi au sprijinit financiar pomicultura. Sârbii, bulgarii, ungurii, moldovenii de peste Prut n-au stat degeaba şi de aceea sunt prezenţi pe piaţa noastră. E bine, totuşi, că ne-am revenit, se fac proiecte, avem şi noi unul, şi apreciez că pomicultura va depăşi stadiul de Cenuşăreasă, aşa cum a fost catalogată cândva.

          Rep.: - Aminteam că în lume se culeg anual în jur de 55 miliarde kilograme de mere. Judeţul nostru era un bazin pomicol cu peste 5.500 hectare livezi intesive şi superintensive, cu vreo 15.000 hectare livezi clasice, cu producţii bune pentru acea vreme...

          Aurel Onigaş: - Astăzi, chiar dacă am avea acele suprafeţe, nu am avea ce face cu merele. M-aş referi la un exemplu la îndemâna fiecăruia. În judeţ se cultivă mărul Ionathan. Acum, nu mai merge acest soi. Prea puţină lume cumpără Ionathan. Şi nu se vinde nici în Ungaria, nici în Germania. Noi am mers mulţi ani cu acest soi socotit regele merelor. Ca atare, ne-am reprofilat pe alte soiuri. În urmă cu câţiva ani am adus noi aici, la Bistriţa, din Olanda, soiurile de mere Pinova şi Topaz care, deşi nu erau cultivate în zona noastră, erau totuşi de câţiva ani în alte ţări. Noi, în fermă, mergem pe Golden, Starkinson, mere care sunt foarte solicitate de cumpărători.

          Rep: - Există o zicere care sună cam aşa: un măr pe zi ţine doctorul departe. Consumă bistriţenii, românii, mere?

          Aurel Onigaş: - Nu am o statistică, dar eu cred că suntem consumatori de mere. Mărul, o spun specialiştii în medicină, conţine foarte multe vitamine. Este, aş zice, un medicament natural. Deci, se consumă şi aceasta o spun după cantităţile mari de mere pe care le vindem. S-au vândut, cel puţin noi, din Ferma Mihăieşti şi Dipşa, cantităţi mari de fructe, anul trecut, deşi am avut o producţie mai mică 1800 tone la Mihăieşti şi 500 tone la Dipşa. Am vândut întreaga cantitate. Se caută, se consumă merele şi cred că trendul este în favoarea noastră.

          Rep: - Ce ar trebui să facă pomicultorii?

          Aurel Onigaş: - Să producă mere de calitate. Şi calitatea fructelor porneşte din livadă. Să avem livezi tinere, sănătoase, bine îngrijite, acestea fac mărul uniform, mare, gustos. Pe urmă, o altă fază ar fi la recoltare. Trebuie să avem foarte mare grijă cum şi când recoltăm. Nu mai merge cu mărul „strâns”, bătut, cu urme de degete. Nu mai merg la vânzare  asemenea exemplare. Cumpărătorul este mult mai exigent.

          Rep.: - Cu cine lucraţi în fermă?

          Aurel Onigaş: - Avem angajaţii noştri, apoi cu zilierii. Îi aducem de pe unde putem, îi plătim, îi supraveghem şi le pretindem şi lucrări de calitate.

          Rep.: - În afară de măr, aveţi suprafeţe însemnate cu prun.

          Aurel Onigaş: - Este adevărat, facem anual în jur de 700 tone prune. Sperăm ca în curând să fim pe unul din locurile fruntaşe la producţia de prune. Am plantat mult, 40 hectare livadă tânără. Vindem mult la export. La prune este obligatoriu să avem depozit de frig, şi noi avem, să le putem păstra o perioadă. Avem, la Ciceu Mihăieşti, un depozit frigorific. Într-o zi, bunăoară, am recoltat peste 300 tone prune. Ce ne făceam cu ele dacă nu aveam acest depozit, unde le păstram?. Prunele nu sunt ca şi merele, ele nu pot fi păstrate în condiţii improprii multe zile fiindcă atunci ajung la borhot. În prezent, vizitând livada, constat că arată foarte bine, sunt speranţe pentru un rod bogat. Prunele, la soiul pe care-l avem, sunt cam de 60 grame în medie, aşa că la un kg ar fi cam 16-17 prune. Se recoltează la sfârşitul lui septembrie şi începutul lui octombrie şi se păstrează în condiţii normale vreo 30 de zile, nu în atmosferă controlată. Avem soiurile, alături de cel pe care-l numesc eu Supra prun şi Prezident şi Prezenta.

          Rep.: - Acum, în plină iarnă este cumva pauză în livadă sau se lucrează?

          Aurel Onigaş: - În plantaţiile noastre, şi în general în agricultură, nu există pauze. În prezent, se efectuează tăierile la măr, apoi la prun. Prin luna decembrie am administrat îngrăşămintele. Am prins o perioadă foarte prielnică. Echipa noastră de angajaţi, la care se adaugă încă 14 lucrători, sunt prezenţi la efectuarea lucrărilor de tăieri, de rodire şi de fructificare. Tăierile la măr sunt obligatorii an de an. Acestea reglează producţia. Urmează apoi să efectuăm şi tratamentele de iarnă, după un calendar bine întocmit şi, în funcţie de condiţiile atmosferice. Le facem cum trebuie, cu produse foarte bune, e adevărat sunt şi foarte scumpe. Dar nu ne permitem să facem rabat de la această lucrare.

          Rep: - Cum sunt plătiţi angajaţii fermei Pombis?

          Aurel Onigaş: - Le asigurăm salariul minim şi dacă lucrează, şi dacă nu. Trebuie să-le dăm salariul minim şi la zilieri. Constat însă că există o adevărată aberaţie în această lege. De exemplu, dimineaţa se prezintă la program, îl trec în registru şi apoi plouă. Nu poate lucra, dar trebuie să-l plătesc. Asta ne afectează foarte mult. Mulţi dintre angajaţii noştri câştigă destul de bine, alţii mai puţin, dar eu sunt obligat să-i dau fiecăruia cel puţin minimum stabilit de lege. Sunt cheltuieli mari cu forţa de muncă. Vara se câştigă până la 2000 lei lunar, plus alte avantaje.

          Rep: - Ce planuri aveţi pentru 2018 şi pentru anii următori?

          Aurel Onigaş: - Vom merge doar pe suprafeţele existente, dar ne vom concentra pe calitate şi producţii superioare. Şi până acum am avut producţii bune. Bunăoară, 5-6000 tone de mere anual, 700 tone prune şi 100 tone cireşe sunt cantităţi mari. Avem, totuşi, un proiect ca pe 8 hectare de măr să amplasăm plasă antigrindină. Este un ajutor pentru noi. Dar, sunt informat că există ceva mult mai eficient pentru protecţia plantaţiilor şi nu numai. Sunt instalaţii mult mai ieftine care ne pot proteja livezile. Am speranţa că vor fi şi la noi în judeţ, cel puţin aşa am înţeles din spusele unor oficiali ai ministerului de resort.

          Rep.: - Este rentabilă pomicultură, domnule director?

          Aurel Onigaş: - Cum să nu fie. Noi ne-am dezvoltat an de an numai prin forţele noastre proprii. Prin producţia de fructe pe care am obţinut-o şi am valorificat-o. Am construit un depozit, o hală de sortare, livezi modernizate, fabrică de sucuri, am cumpărat terenuri, toate acestea prin noi înşine. Dacă te implici serios, dacă lucrezi cu răspundere şi mai ales dacă obţii fructe de calitate, beneficiile sunt pe măsura acestor strădanii.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS]