Inspector Adrian Cherhaţ: Să privim înainte, cu Hristos în suflet şi cu dor pentru biserică

Rep.: - Cum se predă în această perioadă în şcoli religia?
Pr. inspector Adrian Cherhaţ: - Copiii şi părinţii stau acasă, iar relaţia didactică se produce doar prin mijloacele tehnice online (WhatsApp, google şi alte căi de comunicare), dar mergem înainte. În ceea ce priveşte eficienţa nu putem spune exact cât de eficientă este această activitate, această colaborare, dar cu siguranţă nu este acelaşi lucru cu activitatea faţă în faţă. Dar şcoala merge înainte şi în acest fel pentru că este o cale potrivită cu aceste vremuri.
Rep.: - Din ce v-au spus profesorii de religie, cum sunt copiii în această perioadă? Sunt mai speriaţi, mai supăraţi?
Pr. inspector Adrian Cherhaţ: - Nu, copiii sunt absolut dezinvolţi, degajaţi, poate mai puţin stresaţi decât la şcoală pentru că stau acasă şi comunicarea este de la distanţă. Este o situaţie în care, cel puţin disciplina Religie, se poate preda foarte bine, ţinând cont şi de structura şi caracterul mai liber, mai deschis al disciplinei, iar acest lucru arată că religia promovează libertatea, căci fără libertate nu poate fi vorba de religie. Religia presupune în primul rând libertate, care este o condiţie fundamentală în relaţia cu Dumnezeu şi în relaţia dintre oameni. De aceea noi, profesorii de religie, avem şi acest avantaj, oarecum, că nu avem de pregătit examene. Examenul pe care-l avem de pregătit este examenul vieţii, iar pentru aceasta avem răbdare.
Rep.: - De la inspectorul de religie trecem puţin la părintele Adrian Cherhaţ. Mergem puţin spre Beclean. Cum este relaţia dumneavoastră, în această perioadă, cu credincioşii pe care-i păstoriţi?
Pr. inspector Adrian Cherhaţ: - Relaţia este bună. La ultima întâlnire, în Duminica a treia din Postul Mare, le-am spus la biserică că probabil este ultima duminică în care ne întâlnim şi pe urmă fiecare va rămâne acasă, dar să considere că ne retragem ca şi pustnicii în pustia sufletului nostru. Şi pustnicii aşa făceau. Se întâlneau la Sfânta Liturghie, unde se împărtăşeau şi trăiau comuniunea cu Hristos împreună şi apoi se retrăgeau fiecare în viaţa personală, în chilia lui, în pustia lui pentru a lucra la pocăinţa propriei minţi. Eu cred că este potrivită această perioadă pentru remodelarea sufletească a noastră ca şi credincioşi. Riscam oarecum să transformăm prezenţa la biserică, cu îndeplinirea actelor de credinţă ca un soi de tradiţie, de obişnuinţă, de împlinire a unor ritualuri, pentru că aşa trebuie. Bunăoară, spovedania şi împărtăşania în Postul Mare - foarte mulţi erau obişnuiţi să le împlinească doar acum. De ce? Pentru că este Postul Mare. Avem nevoie de această perioadă pentru a ne reconsidera poziţia faţă de Dumnezeu şi faţă de aceste acte, pentru că spovedania şi împărtăşania nu trebuie îndeplinite doar în Postul Mare, ci absolut oricând. Trebuia să fim scoşi din această obişnuinţă, în care am alunecat vrând-nevrând noi, cei care mergem la biserică (nu vorbesc de cei care nu merg la biserică).
Rep.: - Cum vedeţi viitorul? Cum vedeţi acest an, până la final?
Pr. inspector Adrian Cherhaţ: - E greu de spus. Eu, totuşi, privesc cu optimism. Hristos a fost alături de Biserică şi de credincioşii săi şi în perioadele de prigoană, şi în perioadele de încercare, şi în perioadele de libertate. Eu cred că atunci când vom ieşi din pustia sufletului nostru, când se va da libertate – ca să spun aşa – să ne întâlnim din nou la biserică, vom fi alţi oameni şi vom privi relaţia cu Dumnezeu altfel, iar Sfintele slujbe vor veni ca un balsam cu adevărat pentru sufletele noastre însetate şi secătuite de atâta îndepărtare de locaşurile de cult.
Rep.: - Deci, a fost o perioadă propice pentru terapia sufletului.
Pr. inspector Adrian Cherhaţ: - Eu aşa zic şi sunt optimist că această perioadă îşi va atinge efectul.
Rep.: - Un mesaj pentru credincioşi...
Pr. inspector Adrian Cherhaţ: - Doresc tuturor credincioşilor noştri, tuturor fraţilor noştri creştini din întreaga eparhie şi din întreaga ţară să aibă multă răbdare şi mai ales să privească înainte, cu Hristos în suflet şi cu dorul pentru biserică să meargă înainte pentru că lumea aceasta şi noi, oamenii, nu putem face nimic fără Dumnezeu. Sub cârmuirea lui suntem toţi. Aşa cum se spune în rugăciunea pe care o rostim în această perioadă, rugăciunea pe care a elaborat-o părintele patriarh Daniel: „Doamne, fă-ne să cunoaştem că viaţa şi sănătatea sunt daruri ale tale.”
Rep.: - Vă mulţumim!