Ioan Oltean: Un om politic sănătos psihic, dar şi fizic, nu poate avea decât o relaţie corectă, o relaţie onestă cu presa, indiferent că este vorba de presa locală sau presa naţională

Prezent vineri seara, la a doua ediţie a cafenelei politice, deputatul Ioan Oltean, liderul organizaţiei judeţene PDL BN a vorbit despre relaţia sa cu presa prin prisma unui politician cu peste 20 de ani de experienţă. De altfel, tema de discuţie a fost: „Poltică-presă...cu sau fără cofeină”. Vedeţi care sunt aşteptările omului politic Ioan Oltean de la un moderator de talk show politic, de ce politicienii fug de dezbaterile electorale reale, care au fost cele interesante, dar şi incomode experienţe televizate.

Oltean: Nu mă duc să mint la televizor

Într-o campanie electorală, fiecare candidat, fiecare partid doreşte să-şi promoveze propria lui politică, propria lui platformă de guvernare. Eu nu mă duc să mint la televizor. Eu vreau cacetăţeanul, ca electoratul să vadă care este politica mea ca PDL, ce vreau eu să fac dacă ajung în Parlamentul României. Aceasta este prima mea dorinţă, ca electoratul să mă cunoască. Sigur, că putem avea şi dezbateri, dezbaterile nu pot fi înlăturate, dar prima principala preocupare a candidatulului e să se facă cunoscut, nu prin contradicţie. Şi ceilalţi candidaţi din celelalte partide politice fac acelaşi lucru. Putem organiza una, două dezbateri, dar principala mea preocupare ca partid politic e să-mi prezint platforma electorală, aşa cum este. Dacă eu mint, electoratul poate să vadă şi să constate, şi să mă conteste. Termenul de comparaţie intervine atunci eu când îl urmăresc pe candidatul X care îşi prezintă platforma, pe candidatul Y, şi pe urmă se poate organiza o dezbatere, după ce am o imagine a proiectelor politice.

Oltean despre moderatori: Cele mai interesante dezbateri la care eu am participat au fost cele de la Antena 3, la Dana Grecu şi Radu Tudor

Sigur, moderatorului pot să îi dai platforma politică, ca să-şi construiască întrebările pentru un dialog activ sau interactiv. Nu sunt pe ideea că, eu- deputat, eu- candidat, îi dau moderatorului 10 întrebări şi eu îmi construiesc răspunsul. Ştiu că se întâmplă asemenea lucruri, dar consider că la începutul campaniei trebuie să merg la televizor să spun omului ce vreau să fac, şi pe urmă, mai spre finalul campaniei, să fie organizate şi dezbateri electorale în care să participe principalii lideri ai formaţiunilor politice. O dezbatere politică în care participă 20 de candidaţi este lipsită de eficienţă. Cele mai interesante dezbateri la care eu am participat au fost cele de la Antena 3, trebuie să recunosc, la Dana Grecu şi Radu Tudor, cu moderatori care nu te menajau şi nu aveau niciun interes ca să te scoată în evidenţă. Eu nu am niciun fel de dispoziţie când cineva îmi ridică mingi la fileu şi eu le tot dau. Nu mă simt deloc confortabil, dar îmi place ca moderatorul să fie moderator, să nu fie interlocutorul meu sau concurentul meu în dezbatere, cum se întâmplă destul de des. Moderatorul se asociează cu una dintre părţile prezente la dezbaterea politică, ceea ce nu este corect. Dar, trebuie să subliniez, cele mai interesante emisiuni care mă puneau în dificultate sau îmi creau emoţii au fost cele de la Antena 3.

 Oltean: Întotdeauna am avut puterea să recunosc că am greşit

Jurnalist:V-aţi ieşit vreodată din pepeni la vreo emsiune?

Oltean: Niciodată, nu mi-am ieşit din pepeni. Au fost emisiuni, în care sub impulsul unei stări de nervozitate am făcut afirmaţii, pe care le-am regretat sau o glumă, şi în acel moment nu am realizat că este o glumă de prost gust. Întodeauna am avut puterea să recunosc că am greşit şi să îmi cer scuze faţă de cel pe care l-am pus într-o asemenea situaţie.

Oltean: Fiecare avem simpatii

Nu pot decât să apreciez relaţia pe care am avut-o cu voi, cu jurnaliştii, pentru că voi v-aţi făcut treaba voastră, eu mi-am făcut treaba mea. Sigur, trebuie să fim foarte corecţi. Şi în tabăra ziariştilor există ziarişti care îşi subjugă interesul profesional unui interes politic. Acela nu mai e ziarist. Oameni buni, fiecare avem simpatii. Şi noi, politicienii, avem simpatii în rândul politicienilor, dar simpatia este una şi slugărnicia faţă de altul este cu totul altceva. Omul politic, în momentul în care îşi asumă o demnitate publică devine ca o carte deschisă în piaţa de sfat a oraşului, unde fiecare poate să citească ce scrie în cartea respectivă. Vrei să devii persoană publică, îti asumi acest risc. Dacă nu, stai acasă, şi fă cu totul altceva. Este extrem de importantă relaţia dintre ziarist şi omul politic. De cele mai multe ori, ea este denaturată. De multe ori, oamenii politici se simt nedreptăţiţi. Simt nevoia să ia atitudine, să te critice, să te suspecteze, că eşti că sluga vreunui om politic, vreunui partid politic. Nu cred că este corect. Omul politic este în slujba tuturor, în primul rând, în slujba cetăţeanului. Când şi unul şi altul ţin seama de normele deontologice, eu zic că sunt pe calea cea bună. Un om politic  sănătos psihic, dar şi fizic, nu poate avea decât o relaţie corectă, o relaţie onestă cu presa, indiferent că este vorba de presa locală sau este vorba de presa naţională.