Ioan Partene, erou al Maierului!

Recent, doamna ing. Ana Maria Partene, din Bistriţa, a vizitat muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru, pentru a ne relata un caz deosebit. Este vorba despre tatăl său, Ioan Partene, fost prefect în perioada dintre cele două războaie mondiale, profesor de limba germană la Liceul Al. Odobescu din Bistriţa, deţinut politic, mort în închisorile comuniste. Tatăl doamnei Ana Maria a fost arestat de Securitatea comunistă în anul 1952 şi după un regim de exterminare de nouă luni de lagăr a murit la 15 aprilie 1953 în închisoarea Văcăreşti.
La Cuibul visurilor au fost prezenţi membrii redacţiei revistei „Cuibul visurilor”, scriitorii Icu Crăciun, redactor şef, Iacob Naroş şi Ilie Hoza, de asemenea au fost doi nepoţi ai doamnei Ana Maria.
Doamna Ana Maria a plonjat în amintiri dureroase despre tatăl său, păstrând o ţinută demnă, intelectuală, responsabilă, reuşind să ne transmită câţiva fiori din acele trecute vremuri.
„S-a vrut terminarea elitei intelectuale”, ne spune dânsa. Tatăl său, Ioan Partene, membru al Partidului Naţional Liberal încă din anul 1930, născut la Maieru, a murit în închisoare la vârsta de 62 de ani, iar în dosarul său nu există nici o sentinţă.”După doi ani a primit mama cufărul lui, nişte hăinuţe şi o cămaşă plină de sânge.” Acolo în lagărul de la Popeşti-Leordeni, Ioan Partene a rezistat puţin, era un lagăr politic de exterminare, „deţinuţii mâncau iarbă”, ne spune doamna Ana Maria. „Am fost acolo şi l-au chemat pe tata, era o statuie, abia se ţinea pe picioare şi avea în spatele lui unul cu un pistol kalaşnikov. Tata avea o rană în frunte. A murit de înfometare. Tata a vrut să fie înmormântat la Maieru, acolo unde s-a născut.”
Ioan Partene a fost profesor de germană, română, latină. A făcut liceul la Năsăud şi facultatea la Budapesta şi la Viena. Fiica sa, doamna Ana Maria, ne-a spus că familia marelui romancier Liviu Rebreanu a stat zece ani, în gazdă, în casa bunicului dânsei, Costi Partene, la Maieru. Ioan Partene ştia că va fi arestat, era chestie de zile, în fiecare noapte umblau maşinile securităţii şi ridicau oameni.
Dânsa şi-a început studenţia la Cluj şi temându-se că nu va fi lăsată să termine, s-a transferat la Bucureşti. Când a murit tatăl dânşii în închisoare, familia nu a fost anunţată de nimeni.
Familia a plecat la Craiova, în refugiu, în anul 1940, a fost o adevărată odisee. Ioan Partene a fost directorul Liceului Al. Odobescu din Bistriţa, în anul 1948 a fost dat jos şi în 1952 a fost arestat.
Doamna Ana Maria Partene a donat Muzeului Cuibul visurilor din Maieru câteva broşuri-document, de certă valoare. Este vorba despre „Jubileul promoţiei din 1883 la Liceul Grăniceresc George Coşbuc din Năsăud”, „Anuarul Liceului Grăniceresc George Coşbuc din Năsăud”, 1924, două volume, şi „Regulamentul fondurilor şcolastice şi de ştipendie din districtul Năsăudului”, 1897.
Doamna Ana Maria Partene şi cei doi nepoţi au vizitat, la sfârşit, muzeul unde li s-au oferit explicaţiile necesare.
Ioan Partene, măierean prin naştere, a făcut parte din elita intelectuală a Ardealului de Nord. A murit într-o închisoare comunistă ca deţinut politic. De aceea este un erou al Maierului, al Bistriţei şi al nostru, al românilor. De aceea va avea un loc de cinste, alături de alt erou local, Iustin Ilieşiu, aici la Muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru!