Juneţea poetică a lui George Coşbuc

,,Fără a se constitui -oficial- într-o integrală a poeziei coşbuciene de tinereţe, (deşi exact asta este!, n.n.) ,,Juneţea poetică” încearcă să aducă un plus în cunoaşterea unor faţete literare ale poetului şi, mai ales, să prezinte cititorului un alt Coşbuc: adolescentul şi apoi tânărul modest şi tăcut, cu sufletul aprins de flacăra nemuririi şi subjugat conştiinţei sale poetice; devotat şi loial până la sacrificiu, singurelor şi devorantelor sale iubiri: poezia şi naţiunea română”. ( Dumitru Munteanu)

Prozatorul şi istoricul literar Dumitru Munteanu îşi propune să ,,scuture praful istoriei de pe poeziile juneţei coşbuciene” şi să le ofere cititorilor, în special celor tineri, contemporani cu intrarea într-un con de umbră a operei poetului din Hordou. Autorul are ca punct de plecare de bază ,,Bibliografia George Coşbuc” (Editura ,,Academiei Republicii Socialiste România”, Bucureşti, 1965) întocmită de Gavril Scridon şi Ioan Domşa şi lucrarea lui Lucian Valea ,,Pe urmele lui George Coşbuc”, Editura ,,Sport-Turism”, Bucureşti, 1986.

În acest sens, fără a avea pretenţia că a lămurit totul în ceea ce priveşte poezia coşbuciană de tinereţe, că a clarificat toate confuziile, el doreşte ,,să scoată în evidenţă, pentru cei care nu au cunoscut-o încă, frumuseţea nestematelor poetice coşbuciene, poartă larg deschisă de tânărul poet spre inima şi sufletului esenţei embrionare a naţiunii române: satul şi oamenii lui” (D.M.).

Demersul lui s-a concretizat în volumele : ,,George Coşbuc . Dincolo de cuvinte, vol. I, Anii de ucenicie”, vol. II, Juneţea poetică” (Editura ,,George Coşbuc”, Bistriţa, 2008-2009).

Poeziile începuturilor literare coşbuciene au fost lăsate în uitare sau au fost editate în studii provinciale, ardelene, deşi multe dintre ele sunt creaţii valoroase ,,interesante şi lămuritoare pentru naşterea şi evoluţia” ulterioară a liricii coşbuciene.

Motivarea studiului întreprins de Dumitru Munteanu o aflăm la sfârşitul vol. II, în ultimul capitol ,,George Coşbuc-juneţea poetică”, respectiv părerea lui Mircea Popa, că integrala coşbuciană este încă greu de realizat, constatatînd că multe poezii din perioada de tinereţe a poetului ,,au rămas pe dinafară”, creaţii coşbuciene din perioada şcolarităţii au fost neglijate, nepublicate.

Intenţia lui Dumitru Munteanu este de a-l redescoperi pe George Coşbuc, mai ales pentru tânăra generaţie, de a confirma statutul acestuia de ,,cel mai popular poet înainte de primul război mondial”, cum afirmă Nicolae Manolescu în ,,Istoria critică a literaturii române” , Editura ,,Paralela 45”, Piteşti, 2008, p. 503).

Dumitru Munteanu îşi argumentează ,,redescoperirea lui Coşbuc” deschizând vol.I cu articolul lui Sandu Manoliu ( 1896-1930), ,,Frânturi” ( ,,Arhiva Someşană”, nr.5, Năsăud, 1926). Autorul împarte scriitorii în cei cu ,,valoare istoric ( mai mulţi) şi cei cu ,,valoare literară (mai puţini)”, ,,cei dintâi aprind făclia culturii. Ceilalţi o fac să strălucească. Primii dibuesc, popularizează şi culturalizează. Ceilalţi perfecţionează, crează şi estetizează”. Mihai Eminescu şi George Coşbuc ,,au ştiut să fie şi ucenici şi artişti-deşi au trăit în epoci de iniţiere şi adaptare culturală, epoci cari cereau în primul rând, nu crearea de adevăruri estetice, ci crearea unui mediu capabil de cultură”.

Autorul motivează sintagma lui Sandu Manoliu de ,,scriitor meşteşugar-artist”, considerând că George Coşbuc a fost un creator de limbă literară, a întemeiat reviste literare, a fost revoluţionar în poezie, a fost un poet novator, un experimentalist, un vizionar (,,un vizionar al mişcărilor sempiterne”-George Călinescu), a fost un virtuoz (,,reuşeşte să împrospăteze mijloace obosite şi să dea o nouă strălucire vechilor prozodii”-Vladimir Streinu) , a fost un poet universal, a avut un crez poetic (,,cel mai mare dintre poeţii de energii al românimii întregi”-Nicolae Iorga), ,,a pătruns în conştiinţa oamenilor” (,,Canonul şcolar şi l-a însuşit de la început pe Coşbuc şi-i păzeşte cu grijă până azi memoria” - Nicolae Manolescu op. cit., p. 503), a tradus enorm.

După această argumentare a iniţiativei sale de a reedita, cu numeroase completări, realizând astfel singura integrală a poeziei coşbuciane de juneţe, Dumitru Munteanu procedează monografic prezentându-ne în primul volum viaţa şi activitatea poetului până în perioada ,,ultimului popas ardelean”, cel de la ,,Tribuna” a lui Ioan Slavici, de la Sibiu.

Biografia lui George Coşbuc capătă note romanţate. Descrierea mediului familial hordouan ia aspect de roman. Se insistă asupra rolului pe care mama poetului Maria Avacum şi mătuşa lui Firoana din Telciu, ca de altfel şi dascălii Tănăsucă Mocodeanu şi Ion Goriţă (foste cătane grănicereşti, tâlcuitori de snoave şi ,,poveşti fantastico-populare”) l-au avut asupra tânărului George. Prin intermediul lor George Coşbuc a descoperit orizontul mitic al satului, cu tradiţiile şi obiceiurile lui, peste care s-a altoit ,,puternice influenţe de educaţie istorico-naţională”.

Sunt prezentaţi anii şcolarităţii poetului. Foarte bine este intuită formarea ,,conştiinţei devenirii sale viitoare” ca poet, mai ales în perioada năsăudeană. Bine descrisă este atmosfera culturală a Năsăudului, spiritul naţional al oraşului, şcolile lui. Paginile evocării sunt uneori sentimentale: ,,În acest Năsăud de legendă descinde la 1875, într-o zi de toamnă, copilul George Coşbuc în vârstă de 8 ani şi căteva luni, păşind pe calea ce avea să-l ducă peste ani, în Academia Română, în Istoria literaturii şi în conştiinţele a milioane şi milioane de români”.

Perioada năsăudeană înseamnă pentru George Coşbuc ani de aprofundate lecturi, o mulţime de poezii scrise şi publicate, în care se prefigurează marile teme ale liricii sale. Poetul, constată Dumitru Munteanu ,,depăşeşte perioada glumelor poetice, a improvizaţiilor sub semnul literaturii populare folclorice”. ,,Şcoala de poezie” din cadrul Societăţii de lectură ,,Virtus Romana Rediviva”, publicarea a numeroase poezii, traduceri, adaptări, în revista ,,Musa Someşană”, preocupările pentru limba română, pentru folclor, îi conturează poetului o mare notorietate, ,,o evidentă conştientizare a valorii sale”. Secvenţele importante din viaţa poetului se încheie prin concluzii : ,,Cei opt ani petrecuţi la gimnaziul năsăudean au lăsat urme adânci şi profunde în viaţa şi caracterul poetului. Dacă a intrat în gimnaziu ca un copil precoce, cu o experienţă şcolară, culturală şi de viaţă mai mare decât alţi copii de vârsta sa, fapt ce i-a favorizat alegerea direcţiei în care avea să păşească, la încheierea studiilor năsăudene era un adolescent maturizat mult mai devreme decât ceilalţi colegi, un tânăr poet cu o evidentă conştientizare a valorii sale, cu direcţii literare foarte bine conturate, el pregătit fiind să le urmeze, având deja stabilit un scop al vieţii şi, mai ales, un crez poetic, pe care îl va urma”.

Bine argumentat este redat dezacordul dintre poet şi familia, doritoare ca George să urmeze teologia, sunt lămurite raporturile poetului cu profesorul Grigore Silaşi originar din Beclean, cu societatea ,,Iulia”. Perioada clujeană a însemnat pentru poet o permanentă zbatere între ,,aşteptările familiei” şi proiectele sale, poetul urmând altă facultate. Chemarea poeziei va învinge însă toate piedicile. În septembrie 1887 el pleacă la Sibiu ,,urmându-şi destinul ce avea să-l legitimeze ca unul din vârfurile literaturii române”.

Dumitru Munteanu punctează bine ideea formării conştiinţei de poet a lui George Coşbuc. Aspiraţia la glorie şi la nemurire a poetului, greutăţile materiale, presiunile familiei, îl determină să plece la Sibiu şi apoi la Bucureşti.

Din nou Dumitru Munteanu concluzionează: ,,la mijlocul anului 1989 poetul George Coşbuc îşi încheie definitiv anii de ucenicie literară din Ardeal şi trece Carpaţii urmându-şi destinul, acela de voce poetică unică, a unei Transilvanii unice”.

Personal, am luat contact prima dată cu poeziile cobuşciene din ,,anii de ucenicie”, în perioada ciclului primar, tatăl meu având în biblioteca pe care a mai putut-o salva şi volumul II de poezii de George Coşbuc, publicat în ediţia ,,Clasici români”, ,,Editura de Stat pentru Literatură şi Artă”, 1958, cu un studiu introductiv de I. Popper.. Îmi amintesc de poeziile citite nouă de tatăl nostru : ,,Filosofii şi plugarii”, ,,Pe pământul turcului”, ,,Rodovica”, ,,Leac pentru drac” etc.

Acum îmi dau seama unde întâlnise tatăl meu sintagma ,,-Tronc, Marie”, pe care o folosea uneori. Am găsit-o în poezia ,,Lupii ţiganului”.

Cele două volume în discuţie conţin multe copii după manuscrisele poetului, copii după însemnările şedinţelor literare ale Societăţii de lectură ,,Virtus Romana Rediviva”.

Studiul final al volumului II, „Juneţea poetică”, elucidează situaţia a cel puţin 14 poezii coşbuciene din perioada de tinereţe, scrise la Năsăud şi Coşbuc, poezii cărora li s-au cunoscut doar titlurile, textele, considerate pierdute, (uneori doar fragmente din ele) fiind ascunse în diverse publicaţii locale şi broşurele ale timpului, meritul autorului fiind de a le prezenta pentru prima oară publicului larg. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu primul număr al revistei manuscrise „Muza Someşană”, dar şi unele dintre manuscrisele ce se considerau dispărute, fiind doar menţionate de primul cercetător coşbucian, Nicolae Drăganu, în Lista sa.

Deosebit de valoroasă (şi interesantă!) este „Retrospectiva poeziilor din perioada de creaţie Hordou-Sibiu” ale căror texte au fost identificate şi publicate în volumul „Juneţea poetică”, Retrospectivă ce completează Listele lui Drăganu, Scridon, Domşa, M. Popa şi Catalano, ce au lăsat pe dinafară zeci de poezii coşbuciene.

Dumitru Munteanu ne oferă şi foarte multe opinii referitoare la receptarea operei coşbuciene de către critica literară de-a lungul timpului. Cu unele este de acord, polemizează cu altele, sau le trece în revistă ca simple date de istorie literară.

Încercarea lui Dumitru Munteanu de a readuce în actualitate poeziile de tinereţe ale lui George Coşbuc, de a împrăştia misterul ce plana asupra unora dintre ele este meritorie şi trebuie salutată.