La Mijloceni fiecare uliţă cu cartea şi autorul ei

Lansarea recentă a lucrării “Uliţa Şforţului” a lui Ion Mânzat, ne-a reamintit faptul că l-am calificat nu odată pe autor ca un om rău de bun, întrucât obişnuia să ia apărarea, să ocrotească, să protejeze, să se zbată chiar pentru cei care nu întotdeauna meritau acest lucru. Am realizat atunci şi mi-a reconfirmat şi de această dată că totul i se trage de la educaţia primită în familie, unde a învăţat să iubească şi să respecte oamenii, casa părintească, satul în care s-a născut, pe cei cu care a copilărit şi în mijlocul cărora s-a format, iar un asemenea om nu poate fi, în mod evident, decât unul foarte bun.
Autorul ne-a reamintit că Uliţa Şforţului este o cale de acces importantă, care împreună cu Uliţa Bisericii constituie coloana vertebrală a două dintre satele noastre bârgăoane - Josenii şi Mijlocenii Bârgăului – şi implicit a Ţării Bârgăului, mai ales că delimitările administrative se dovedesc a fi doar nişte insemne convenţionale, ce devin importante doar când e vorba de acţiuni ale autorităţilor, fiind irelevante pentru majoritatea sătenilor, care vieţuiesc şi au vieţuit de când se ştiu împreună.
Într-adevăr, la Joseni, la Mijloceni, la Suseni şi în celelalte sate bârgăoane fiecare familie, fiecare gospodărie a dat mulţi oameni de ispravă încât e foarte greu să rezişti tentaţiei de a nu însăila câte ceva. Ne-a convins despre acest lucru D-l Nelu Holbură, pe care ne-am permis să-l numim Mister Yohn, nu din extravaganţă, ci pentru a-l putea deosebi de tizii săi, Ionel Holbură, soţul fostei verişoare, de fiul acestuia, Nelu Holbură şi alţi săteni cu acelaşi nume. Mister Yohn este o personalitate cu totul specială, de o foarte mare bunătate şi generozitate, care după o activitate de mai bine de trei decenii desfăşurată pe continentul nord-american a revenit în comuna natală, unde îşi ajută semenii la superlativ şi în taină, fapt ce ne-a determinat să consemnăm acest lucru în pofida reticenţelor şi opoziţiei sale, într-un articol găzduit nu demult de Cotidianul nostru local Răsunetul. Am considerat că trebuie să dăm curs acestui imbold în urma numeroaselor sale acte de altruism prin care a făcut fericite mai multe familii, care au devenit datorită generozităţii domniei sale în mod nesperat proprietare de case şi gospodării.
Impresionantă ni s-a părut a fi şi situaţia fraţilor gemeni Raveca şi Leon Galben, de pe aceeaşi uliţă, a căror tată a căzut pe Frontul de Est cu gândul la copilaşii lui, pe care războiul l-a privat de bucuria şi fericirea de a-i cunoaşte. Dragostea paternă se pare că a fost nemăsurată, iar drept dovadă stă faptul că a apelat la fostul său camarad de arme, Leon Axente, viitorul primar al comunelor Susenii Bârgăului, Prundu Bârgăului şi Bistriţa Bârgăului, reîntors şi el de pe front fără un picior, pe care l-a pierdut prin tranşee, să îndeplinească aceste oficii, iar omul s-a conformat iar cât i-a stat în putinţă i-a ajutat.
Aceeaşi Uliţă a Şforţului a dat doi slujitori ai domnului respectiv pe părintele CORDOVAN TOADER ( 11.08.1948-07.05.1981), care a păstorit în Parohia Ortodoxă Română Gledin, chemat intempestiv la Domnul la numai 32 ani, indirect pe fiul său, părintele paroh CORDOVAN TEODOR-SILVIU, din Parohia Ortodoxă Română Orosfaia, un fecior de popă şi un ginere de popă şi pe…” Popa Petre “, care deşi n-a fost niciodată preot lumea l-a gratulat din motive ce ne scapă cu acest apelativ.
Tot aici vieţuieşte de când se şti Maria Corciu, o foarte bună gospodină, care luna viitoare va împlini frumoasa vârstă de……. 100 de ani ! Numele acesteia ne-a reamintit de şotiile a cărui principal protagonist era aproape de fiecare dată regretatul său cumnat Gavril Corciu, care rămas văduv, cu trei copii de crescut, pentru a mai uita de necazuri se delecta făcând farse consătenilor şi chiar autorităţilor. Aşa s-a întâmplat de Bobotează, în anul 1974, când i-a organizat regretatului părinte Eugen Trif, care îi succedase în funcţie părintelui protopop iconom stavrofor Augustin Pop, după ce a terminat de cercetat cu Sfânta Cruce casele enoriaşilor săi o retragere fastuoasă, demnă de un înalt prelat. În acest sens a pregătit şi împodobit în mod special o căruţă cu covoare populare, iar cum asemenea acţiuni nu erau deloc agreeate la acea vreme a urcat-o în căruţă şi pe soţia primarului. În opinia sa acest act conţinea implicit mesajul că între Biserică şi autorităţile locale trebuie să existe o deplină armonie. Au fost însă şi voci ce susţineau contrariul şi anume că Gavril ar fi urmărit compromiterea autorităţii, datorită isteţimii dovedite a fost exonerat de orice vină.
Din totdeauna locuitorii Văii Bârgăului au deprins şi au înţeles că au nu numai drepturi, dar şi nişte îndatoriri faţă de comunităţile şi zona în care au venit pe lume sau vieţuiesc. Aşa se face că în Corul înfiinţat înainte de război şi condus de Prof. Traian Dumbravă la Prundu Bârgăului pentru promovarea muzicii şi culturii naţionale îi regăsim pe părinţii colegului, prietenului şi consăteanului nostru prof. Platon Eliade-Mircea, de la Suseni, respectiv pe învăţătorul Toma Platon, pe viitoarea sa soţie Raveca Danea, pe Prof. Liviu Mănarcă, pe economistul Nicolae Jauca, pe învăţătoarea Reghina Jauca, amândoi de la Joseni alături de întreaga floare a intelectualităţii bârgăoane, pe care însă spaţiul tipografic limitat nu ne permite să-i nominalizăm, dar care pot fi recunoscuţi în fotografie.
La începutul anilor’ 60, descendenţi ai celor în cauză, studenţi în diferite centre universitare precum: Adrian Mănarcă, Eugen Trif, Ioan Lăzăr, Simion Saveschi, Mircea Deac, Titus Hogiu şi alţii s-au implicat în revigorarea activităţii culturale din comuna Josenii Bârgăului. A fost o chemare lăuntrică, iar rezultatele au fost dintre cele mai bune. Experienţa de atunci continuă să fie valorificată şi astăzi. În aceste condiţii nu trebuie să ne surprindă dacă fiecare uliţă a Mjloceniului şi nu numai va avea cartea şi autorul ei. Până în prezent avem deja câteva lucrări, începând cu cea dedicată Uliţei Mănărcanilor a fostului profesor cu acelaşi nume, cea a Uliţei şcolii a profesorului Victor Andreica, Uliţa Bisericii are o situaţie mai specială datorită Tragediei din 10/11 octombrie 1944 a părintelui protopop iconom stavrofor Augustin Pop, martir al bisericii noastre naţionale şi a neamului românesc şi în mod firesc are mai multe la care se adaugă zeci de articole, iar la toate acestea acum s-a adăugat acum Uliţa Şforţului.
Din 2009, în urma strădaniilor avocatului Ioan Someşan, consătenii săi de la D.N.17 şi noi toţi ne-au ales cu lucrarea umoristică Cartea de leac îmbrăcată-n frac, iar după cum se derulează lucrurile evoluţia este în continuare pozitivă. La aceasta concură probabil şi faptul că la Joseni este stimulată şi încurajată de autorităţi şi de unii iubitori ai frumosului activitatea de creaţie. Inginerul Dorin Blaga, un întreprinzător localnic deosebit de mărinimos şi soţia sa Livia, cadru didactic de excepţie au decis de mai mulţi ani să pună săptămânal la dispoziţia intelectualilor bârgăoani un spaţiu adecvat pentru schimb de opinii, iniţierea şi desfăşuraeea de activităţi creative şi/sau recreative, iar rezultatele de care regretaţii şi minunaţii dascăli ai Joseniului : Prof. Traian Mazilu, Prof. Liviu Mănarcă, Prof. Nicolae Fonogea, fostul primar Alexandru Sarca şi ceilalţi ar fi cu siguranţă mândri încep să-şi găsească concretizare. Poate nu întâmplător la Joseni s-a reuşit ca în vremuri de criză să se înregistreze progrese în asigurarea asistenţei medicale, prin înfiinţarea Centrului medical de permanenţă şi în celelalte domenii de activitate despre care vorbesc mult mai convingător faptele, realităţile concrete.