Liviu Rebreanu a revenit în cuibul tinereţii sale

A doua zi de Crăciun 2008, Astra năsăudeană reprezentată de: Ioan Seni, Grigore Marţian, Nicolae Burdeţi şi Ioan Mititean au fost oaspeţii grănicerilor din Ilva Mare spre a-l întâmpina pe Liviu Rebreanu, ce s-a întors la Casina literară şi la poruncile primăriei, din satul unde acum 100 de ani a debutat din punct de vedere literar cu nuvela „Codrea”.

Am participat la Sfânta Liturghie oficiată de cei trei preoţi locali, unde ne-am încărcat sufleteşte şi spiritual, alături de peste 300 credincioşi, ce ne-au primit cu simpatie şi onoare, oferindu-ne scaune. O dovadă că bunul simţ s-a născut aici, la sat.

După ce părintele paroh Lupşan a dat citire pastoralei Naşterea Domnului semnată de Prea Sfinţia Sa Bartolomeu, arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului, mitropolitul Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, părintele a mulţumit tuturor colindătorilor care în noaptea de Crăciun i-au adus în prag colindele străbune, invitând credincioşii la Căminul Cultural. La poruncile primăriei, o frumoasă tradiţie a satelor ilvene, unde vibrează permanent eternul omenesc din gândurile şi sentimentele omului de la sat.

Poruncile au început chiar din Sf. Biserică, prin unele sfaturi din partea preoţilor, continuând la Căminul Cultural cu cuvântul primarului, a directorului şcolii, şeful de post, medicul satului şi preşedintele Asociaţiei Crescătorilor de animale, oameni cu funcţii de răspundere în cadrul obştei, animaţi de reale convingeri că sarcinile din toate sferele vieţii economice şi social-culturale sunt pe calea împlinirilor.

De data aceasta, „La porunci” a fost un punct mai aparte, lansarea cărţii „Liviu Rebreanu la Ilva Mare – şi 100 de ani de la debutul literar, editată la Napoca Star, sub îngrijirea lui Pavel Berengea şi Ştefan Sas, sub egida Astrei.

În cuvântul său, fiul satului, Sever Ursa, un slujitor consecvent al marelui Rebreanu, a gravat, cu culorile specificului naţional, cu dăruire şi un talent excepţional, chipul lui Rebreanu şi a vremurilor sale, zbuciumul unui suflet complex şi bogat.

Revenirea scriitorului în satul unde a fost naş de mai multe ori, unde a participat la hora satului împreună cu TIŢA, care va rămâne una dintre cele mai dragi şi neuitate prietenii ale tinereţii sale, a stârnit multe reflecţii.

Profesorul năsăudean Grigore Marţian a vorbit la superlativ despre ilveni, despre dascălii ce au contribuit la editarea cărţii, încărcat de nostalgia anilor tinereţii, ani de debut în meseria de dascăl chiar în acest sat fiind mândru că a colindat şi poposit la porţile bătrâneşti pe unde a poposit şi romancierul.

Sărbătoarea cărţii la Ilva Mare a adus în sat parcă toate vocile văilor, voci care vin din veac pe cărări de veac, aşa cum a venit şi dascălul Vasile Rebreanu, imortalizat în copertele cărţii semnată de Sever Ursa, expusă sătenilor de profesorul locului, Ieronim Ureche, ca de altfel şi marii pedagogi ardeleni, modele pentru dăscălimea de azi şi din toate timpurile sub semnătura lui Grigore Marţian, carte binevenită în acest cadru, mai ales că Rebreanu a fost şi un iscusit educator.

În carte îşi au semnăturile oameni de suflet, cu recunoscută reputaţie, cum sunt: Andrei Moldovan, Pavel Berengea, Alexandru Husar, Elena Mureşan, Ştefan şi Elisabeta Sas, Titus Doboş, Olimpia Berengea, Ecaterina Hiticaş, Ana Berengea, Ieronim Ureche, Nicolae Fâtână Pralea, Silvestru Dănilă, Dinu Virgil şi Sever Ursa, care vin cu comentarii şi mărturii încercând să-l îmbrăţişeze pe scriitor la poarta satului cu pâinea şi sarea amintirilor aşa cum spune Sever în cuvântul de încheiere – Dacă Rebreanu…

În localul Şcolii Generale s-a continuat sesiunea de comunicări, unde cărturarii locali, preotul şi primarul, dascălii locali, tineri studioşi, prin cuvântul lor îşi revendică, cu dreptate, debutul literar al prozatorului Rebreanu. Aici, preşedintele Astrei, prof. Ioan Seni, vorbeşte despre Liviu Rebreanu şi Astra, arătând că în anul 2009 se împlinesc 100 de ani de la adunarea Astrei de la Ilva Mare, iar inginerul profesor de la liceul silvic Năsăud, Nicolae Burdeţ, a fost popularizat prin caietele sale metodice pe linie de silvicultură, mai ales că ne aflăm într-o renumită zonă silvică.

Ilva Mare a rămas acelaşi sat ilvean care nu se dezminte de ce-i al lui, unde tradiţiile folclorice sunt la ele acasă. Formaţiile locale erau pregătite să participe la ediţia a XIII-a a festivalului de obiceiuri străbune de Crăciun, ce urma să aibă loc la Lunca Ilvei, dar lovitura a fost neaşteptată deoarece vecinii din Lunca Ilvei nu au primit colindătorii, poate au fost plecaţi la neamuri în Spania.

Nu e niciun bai că formaţiile din Ilva Mare au colindat la Bistriţa, la Bucureşti şi la televiziune, deci, au colindat toată ţara, iar în ziua sosirii lui Rebreanu în sat, prin intermediul cărţii, au organizat un dialog pe aceeaşi scenă, o serbare de suflet pentru întregul sat, chemat la pluguşor şi sorcovă de micuţul Pavel Bonteu, isteţ ca un proverb şi de mica vedetă a cântecului popular, Sofica Anca, având ca instructor pe Liviuţa Istrate, prezentă la spectacol cu lacrimi în ochi de bucuria succesului.

Ar fi bine să ne fixăm amintirile în funcţie, nu de anii calendaristici, ci de numărul de ordine a tradiţiilor locale, aşa cum de exemplu vechii greci îşi fixau vieţile numărând timpul din olimpiadă în olimpiadă, iar ilvenii ar putea-o face din festival în festival.

Ce s-a întâmplat la poruncile primăriei din Ilva Mare a fost o redescoperire a vieţii prin carte, care-i mai mult decât artă, e viaţă şi dăruire, e punte peste abisuri şi trecere către mâine.

Ioan Mititean