Marilena Toxin – poveşti de viaţă

Marilena Toxin vine în faţa cititorilor cu al cincilea volum de proză. Structurat pe două părţi – „Piatră la rinichi” şi „Roţile”, volumul surprinde momente din realitatea imediată trecute prin pana scriitorului. Prima proză, „Piatră la rinichi”, descrie destinul Mariei, o doamnă care avea darul previziunilor, căsătorită cu un om care i-a redescoperit frumuseţea vieţii. George, profesor de arte, este cel care îi retrezeşte Mariei sentimentele de dragoste, povestea lor începând la a doua tinereţe, însă fiind cu atât mai mult admirabilă. Maria se poate caracteriza prin patriotism, morală creştină, sensibilitate artistică şi umor preluat de la cei mici, fiind una dintre cele mai îndrăgite educatoare. Firul epic începe în timpul unui voiaj în Sicilia, atunci când Maria s-a îmbolnăvit de rinichi. Soţul este cel care veghează ca un înger asupra sănătăţii ei, iar în momentul în care ajung în ţară este programată de sora Cristina, asistent medical, pentru un set de analize. Aici, în spital, descoperă că are o piatră la rinichiul stâng „ca un coral”. De aici, firul epic se precipită, Maria fiind internată într-un salon cu oameni fel şi fel, pe care îi descrie în plan amănunţit. Remarcăm pe mamaia care nu putea sta în spital de grija găinilor, dar şi pe infirmiera studentă, Roxana, fata veselă cu părul roşu, care avea grijă de fiecare pacient. Intervenţiile prin care trece personajul principal îi croiesc o altă viziune asupra vieţii, care o fac să dea mai multă importanţă părţii spirituale. Deşi ne aflăm într-un moment tragic, pentru că o operaţie la rinichi nu este uşoară, cartea abundă de momente hazlii, cum sunt cele în care medicul Jianu îi spune pacientei să-şi pună rinichii la treabă, dacă nu să-i facă tocăniţă, plecarea imediat după operaţie la iarbă verde, la grătare, sau cu o săptămână înainte de a doua operaţie, la o nuntă, zicând: „slujba-i slujbă, drujba-i drujbă”.

După a doua intervenţie, realizată de doamna doctor Albu, Maria îşi revine încetul cu încetul, proza încheindu-se pe un cântec: „În noapte voi plânge/ În zori voi învinge/ Din nou voi zbura”.

Proza a doua, „Roţile” vorbeşte de prietenia netrucată dintre două tinere ce se cunosc încă de pe băncile şcolii, Magda şi Helga, amândouă profesoare la liceu. Firul epic începe pe drumul înspre Cluj, unde cele două prietene merg la bijutier. Helga şi-a pierdut un cercel şi doreşte ca la întoarcerea acasă a soţului Emil, care lucrează în străinătate. Helga este veselă, comunicativă, frumoasă şi inteligentă, însă nu s-a înţeles niciodată cu mama ei, Elena, o fire foarte aspră. Aceasta îşi va schimba comportamentul în momentul în care va deveni bunică, Bianca reîntregind dragostea familiei. Cele două doamne, Helga şi Magda, vor avea parte de un accident, maşina luxoasă oprindu-se sub roţile unui tir.

Marilena Toxin reuşeşte să interfereze prezentul cu trecutul, astfel încât Magda, singura supravieţuitoare a accidentului, va avea flash-uri de amintiri despre viaţa lor. Aflată pe patul de spital, îşi aminteşte prima întâlnire dintre ele pe băncile şcolii. Helga era un copil iubit mai mult de tatăl George, unul dintre oamenii bogaţi ai micuţului oraş Dej. Şi-a crescut fiica în spiritul dărniciei, astfel încât întotdeauna îşi împărţea lucrurile cu Magda, care provenea dintr-o familie modestă. Cele două fete, ajunse adolescente, îşi mărturiseau inclusiv poveştile de dragoste. Helga fuge de acasă, după liceu, cu Cornel, tot şofer de tir, în Grecia, care însă intră în afaceri cu drogurile, este arestat, iar Helga, însărcinată, se reîntoarce în ţară, încercând să-şi uite trecutul. Între timp, se căsătoreşte şi Magda, cu Lucian, având şi ea o fetiţă pe nume Livia. Întoarsă acasă, Helga îşi reface viaţa alături de Emil, şofer de tir, însă un om deosebit care a respectat-o până-n clipa din urmă. Revine în ţară şi Cornel, însă relaţia dintre cei doi nu va mai fi închegată.

Un fir epic destul de dens, în care ne întâlnim cu iubiri, trădări, iertări, respect, dar şi duşmănii, toate acestea îmbrăcate într-o haină literară de Marilena Toxin. Viaţa este descrisă cu poveştile ei, bune şi rele, culminând cu apariţia morţii, cea care va sfâşia sufletele, astfel încât fiecare îşi regândeşte traiectoria pe acest pământ. Emil, dornic să fie alături de soţia lui şi pe lumea cealaltă doreşte să-şi pună capăt zilelor, este însă salvat la timp, iar povestea noastră ia final în momentul în care acesta fredonează un cântec: „Mă doar, mă doare/ Mă doare această floare/ Şi această zi şi această zi/ Ce nu va mai fi”.

Cel de Sus a hotărât ca fiecare să-şi ducă crucea pe acest pământ. Marilena Toxin este un bun povestitor, care împărtăşeşte cititorilor poveşti netrucate. Volumul, apărut la Editura Pre Text din Câmpulung Moldovenesc, va fi lansat joi, 7 aprilie, de la ora 18.00, la Art Galeria. Cu acest prilej, profesorul Gheorghe Toxin, soţul scriitoarei, prezent şi el ca personaj în carte, va vernisa expoziţia „De la Dobric la Veneţia”. Evenimentul este girat de Consiliul Judeţean şi Centrul Judeţean pentru Cultură.