Mecanica interioară a iubirii

,,Când te-ai mutat cu sânge cu tot
în visul meu
am devenit una şi aceeaşi entitate”
(Alice Valeria Micu)

Majoritatea poemelor Alicei Valeria Micu din volumul ,,Mecanica sufletelor” ( Editura ,,Brumar”, 2011, Timişoara ) se înscriu tematic în lirica erotică.
Dialogurile cuplului sunt când şoapte abia percepute, când chemări declarative: ,,şi te-aş iubi,/îmbrăţişată într-un cântec/ce seamănă cu tine.” (,,Foşnire de vânt”); ,,Scrie-mi pe trup că mă iubeşti/cu seva din frunzele prinse/de prima zăpadă,”(,,Manuscris pe aortă”).
Romanticile chemări de iubire (,,Întoarce-te în amintirile mele”, ,,Ploaia”) se învecinează cu scrutările ironice ale amorului: ,,Pe trotuarul vieţii tale/ amorul şi scuipatul îşi dispută/cu grijă teritoriul.” (,,Peisaj cu trotuar”).
Iubirea este tandră sau pasională şi senzuală:: ,,Să ne iubim, aşadar/dup-a ta voie,/agonizant şi tandru,/ca un ultim război/de cărnuri despletite.”(,,Poema din taiga”). Îndrăgostiţii gesticulează grandilocvent, ,,mecanica interioară” a sentimentelor fiind percepută într-un mod afişat: ,,De-atâtea ori/am tot întins/braţele spre tine,/încât au încremenit în aer”(,,Baladă feroviară”).
Natura e martorul impasibil al iubirii: ,,Iarna va ninge dalb poem de adio.”(,,Balada zăpezilor”). Alteori ea pare o întruchipare a celuilalt,: ,,Răsăritul are acum forma trupului tău.”(,,De-a baba oarba”).
Partenerii sunt nişte vase comunicante prin care sentimentele circulă dintr-o parte în alta, până la omogenizarea lor perfectă, până la pierderea identităţii: ,,Ziua suntem mai mult eu…./Noaptea suntem mai mult tu.”(,,Balada înghiţitorului de vise”).
Disputele dintre îndrăgostiţi amintesc parcă de controversele cuplului din poezia Martei Petreu. Volumul mai conţine şi poeme religioase (,,Versete zadarnice”, ,,Urcare spre Tine” etc.).
Iubirea este ameninţată de trecerea timpului sau de moarte: ,,Vezi, dinţii timpulu/ cum clănţăne stingher?”(,,Insomnie vegetală”).
Titlurile unor poezii par a denumi nişte tablouri lirice: ,,Peisaj cu trotuar”, ,,Manuscris pe aortă”). ,,Mecanica” iubirii se traduce prin exteriorizării, dar mai ales prin interiorizarea sentimentelor, urmată de o înfrigurată aşteptare a descifrării acesteia de către partener: ,,În miezul fiecărui da zăreşti/ascunsă umbra unui nu,/precum în sâmburele iubirii tale/şi a lui zvâcneşte/spirala colorată a uitări.”(,,Autopsia spiritului”)