Medicii din Mureş, alături de cazurile sociale din Bistriţa. Sufletul din uscător zâmbeşte

Prin intermediul ziarului, bistriţeanca Nastasia Vamoş mulţumeşte medicilor de la Clinica 4 Tg. Mureş pentru profesionalismul de care au dat dovadă şi pentru omenia lor. Deşi este un caz social, cu grad II accentuat de handicap, Vamoş Nastasia a fost consultată şi tratată de medici ca oricare alt pacient. Mulţumiri deosebite sunt aduse dr. gastroenterolog Ofelia Pascarenco şi dr. anestezist Mircea Stoian, precum şi asistentelor care s-au comportat într-un mod exemplar. „Mulţumesc pentru setul de analize efectuat şi pentru modul în care am fost tratată. Alţi medici nici nu s-ar fi uitat la mine fără bani”, declară Nastasia. Datorită onestităţii şli omeniei cu care-şi manifestă profesionalismul, deosebit de atenţi şi extrem de precişi, aceşti doctori sunt adevăraţi îngeri pentru pacienţi.
Reamintim faptul că Nastasia Vamoş are o poveste de viaţă tulburătoare. Nasti, cum îi spun prietenii, este cunoscută de toţi cei din cartier pentru hărnicia ei, lucrează ca femeie de serviciu în scările blocurilor, cu banii câştigaţi întregindu-şi pensia mică de handicap, mult prea mică pentru o minimă vieţuire. Provine dintr-o famile săracă şi oropsită de destin din Vişinel, judeţul Mureş. Au fost acasă 10 fraţi din care unii s-au prăpădit, fie din boală, fie şi-au luat viaţa spânzurându-se. La 13 ani, cu tatăl mort şi mama cu probleme psihice, ajunge pe drumuri. Aşa calea ei se îndreaptă spre Bistriţa. Aici are grijă de doi gemeni, de la 3 luni până la opt ani. Stă la această familie zi şi noapte, apoi este menajeră la alţi bistriţeni cu trei copii, alţi opt ani până ajunge la 29 de ani. Familia nu mai are nevoie de serviciile ei şi aşa risca să ajungă în stradă, fără buletin doar cu certificat de naştere. Numai un suflet mare a salvat-o, Paraschiva Şoimuşan. Tot doamna Şoimuşan, cu ajutorul copiilor de la bloc a reuşit să-i înduplece pe locatari să o lase să stea în uscător. Mai mult, a sprijinit-o şi pentru întocmirea actelor, a cărţii de identitate şi pentru pensie de handicap. Masa de amiază Nasta o ia la cantina socială Bistriţa. Drama femeii de 46 de ani, până de curând, a fost locuinţa. A stat într-un uscător cu o uşă din tablă mai mică decât e tocul, pe lângă ea intrând vântul, cu zeci de obiecte inutile depozitate de proprietari, cu oameni care o deranjau în miez de noapte doar pentru a-şi lua păpucii ce i-au lăsat în uscător. În condiţii inumane, fără curent, geamuri şubrede, fără toaletă, fără apă. Însă şi de aici proprietarii doreau să o scoată. În ultimul timp stătea mai mult la doamna Paraschiva, pentru că iarna grea a făcut-o să se îmblonăvească în condiţiile din uscător. Ajutată de oameni buni sufletul ei se bucură acum de un acoperiş. Ne-a arătat garsoniera primită de la Primărie. Mulţumeşte încontinuu oamenilor de bine care i-au dat mobilă, astfel încât casa să poată fi locuită în condiţii optime.
Prima ei baie, după 14 ani de uscător, primul pat unde să pună patul fără a fi deranjată de vecini. Este omul care nu comentează de politică, munceşte pentru fiecare bănuţ, nu stă să aştepte mila nimănui. Tocmai de aceea gestul domnilor doctori este onorabil. Nasti este un om care merita să zâmbească. La fel ca noi toţi.