Medicul Kalman Schwarz a trecut la cele veșnice

Autor: Mircea Gelu Buta[1]

Doctorul Kalman Schwarz a fost o figură interesantă a restrânsei noastre lumi medical . Era original din secuime, dintr-o autentică familie de intelectuali. Dacă nu mă înșel, tatăl său, despre a cărui pedanterie ne povestea deseori a fost un distins avocat al Baroului din Odorhei.

Cei care l-au cunoscut odinioară pe doctorul Kalman Schwarz în raporturile lui sociale, au păstrat amintirea unuia din spiritele cele mai originale ce a împodobit galeria medicilor bistrițeni. Întâia impresie era aceea a unei firi de boem, înțelegând prin acest cuvânt pe omul care nu se încadrează perfect în disciplina convențională a vieții în societate. Farmecul personalității lui consta în disonanța între aparenta atitudine de om distrat și pasiunea meseriei, cultură întinsă, suflet deschis, cald și generos. Întors de la cursul de specializare tânărul neurolog a cucerit repede un loc în primele rânduri ale medicilor de la Spitalul din Bistrița. L-a ajutat la acesta inteligența lui limpede, puterea de muncă covărșitoare și acel dar al intuiției științifice, însușirea de a știi unde să cauți ca să pătrunzi în miezul lucrurilor, de a prinde explicația cauzală, de a trece peste mărunțișuri și detalii ca să întrezărești adevăratul contur al bolii. Stăpân desăvârșit pe tehnica specialității sale, vindecând suferințele trupului și ajutând la alinarea suferințelor sufletului, doctorul Schwarz a făcut binele fără ostentație, bucurându-se de prețuire din partea pacienților și respectul colegilor, care bazându-se pe intuiția și experiența clinică pe care acesta o avea îl solicitau deseori să descifreze împreună încâlcitele simptome ale bolilor.

  Ca toți oamenii de muncă și de valoare, medicul Kalman Schwarz nu a fost scutit de otrava calomniei, căreia i-a răspuns însă cu suverana ignorare ce caracterizează firele alese, urmându-și netulburat drumul de sacrificiu. După ani de muncă susținută, nefericita idee a antagonismului dintre generații, adică ruperea legăturii dintre ce este și ce a fost transpusă în cariera medicală l-a nemulțumit și i-a adus multă mâhnire. Întinerirea cadrelor, formulă vehiculată de politicieni acoperă de fapt nerăbdarea grăbiților, dar ofensează o mulțime de medici responsabili care au încărunțit în munca pentru îngrijirea sănătății, îmbogățirea științei și formarea tinerei generații. Doar pe temeii sănătoase se pot înâlța cu încredere ziduri înalte. Trăinicirea construcției atârnă meșterul constructor și de elementele pe care și le asociază la lucru, căci nu trebuie uitat că arta medicală se însușește la patul bolnavului sub îndrumarea unui maestru. Adevărul este că cinstind oamenii în vârstă, o societate se cinstește pe ea însășui și dă generației tinere pildă și încurajare.

Dumnezeu să-l odihnească în pace!