Memoria unui fulger care lasă amprente pe fila de carte

Volumul MEMORIA FULGERULUI, apărut într-o grafică excelentă la Editura Eurostampa din Timișoara, în decursul anului 2013, este un exercițiu de audefinire a autorului, care, prin poemele închegate între două coperte ne-a dezvăluit esența unei creații care a atins maturitatea prin stil și culoare.
Geo Găletaru, semnatarul cărții de față, nu mai surprinde pe nimeni prin stilul personal și cu aplecări spre modernitatea verbală a definirii sintagmei lirice. Este un autor cu tușă excepțională când vine vorba de construirea, dar și de zugrăvitul (prin frumoase-i detalii) a unor catedrale poetice ce vor rezista sigur vremurilor și Vremii.
Cu spații de respirație bine propoționate între ideile principale, poetul transcede filosofic, din plan personal, în literatura umanității.Formează lumi paralele între începuturile și sfârșiturile unor versuri memorabie.
Poet cu har și cu pregatire îndelungată pe pagina cărților, Geo Găletaru scrie cursiv și cu bucurie, dar nu se lasă furat de mirajul cuvintelor-curgătoare în cascadă.Reflectă asupra temei care aduce în prim plan rostul iubirii, vieții și morții.Își asumă rolul de șlefuitor de sintagmă.Lucrează pe text, pană când scoate din masa amorfă a cuvintelor, miezul, cristalul.
Dorul de moarte, ar putea fi luat drept o stranie temă de dezbatere literară, dar pentru poet, dorul de moarte este o sfidare în fața efemerității. Omul, ca măsură a tuturor lucruriloe, în viziunea poetică a lui Geo Găletaru, Omul nu se lamentează, nu dezertează din fața ,,fulgerului,, care , aici , în volum, ține loc de mărturisitor.
,,Sintaxa ce fuge goală prin ploaie,, - iată o imagine poetică ce mi-a atras atenția, și mai apoi, în pagini, am căutat și am găsit destule alte expresii ,,marca Geo Găletaru,,, care să mă determine să revin o dată și încă o dată, pe pagină.
În lumea asta, în care , parcă se face psihoterapie și prin poezie, când singurătatea bate seara în fereastra a tot mai multor locuitori ai Planetei, când se simte pe plan mondial un soi de platitudine în expresia literară, poezia lui Geo Găletaru vine cu nuanțe personale, cu semne de vitalitate a expresiei deși, nu sunt puține paginile cărții, în care poetul folosește drept material-de-lucru , locuri și stări de noi toți cunoscute. Ceea ce a descoperit G.G. în desfăurarea poemului său, - pe care, printr-un colaj imaginar l-aș putea citi de la un capăt la altul ca pe o carte de învățătură împodobită de hiperbole ce derivă aurării cu mult mai vechi decât contigentul său,- este incandescența secundei memorabile. Fulgerul pogorât ( sau , de ce nu, ridicat) la rosturile umanității. Măreț, dar defel șocant, FULGERUL este un mesaj nu doar poematic, ci și de gândire filosofică specială.
Cerul și pământul.Sus și jos. Teama și curajul. Sacru și profan. Sunt doar cateva dintre paralelele pe care, scriind și mergând, poetul știe că își câștigă fărâma de nemurire.
Pana la MEMORIA FULGERULUI, citisem din creația lui Geo Găletaru, recunosc, destul de puțin, și mai ales răzleț, ce găseam din întâmplare în aparițiile revuistice prietene nouă amândurura, de aceea, cu atât mai mare mi-a fost bucuria unei lecturi serioase, aprofundate pe sens și nu dor scânteind din metaforă în cartea aceasta.
Geo Găletaru este un meșteșugar liric înzestrat din naștere, un observator atent al locului unde , unora dintre noi, muritorii, ni se pare că nu este nimic de admirat.
Geo Găletaru revarsă cu stele în,,praful sărac,, conferă strălucire sau, după caz, accentuează umbra, în poemele sale, care au miez, dețin și seva rădăcinii din adâncuri.
Un Poet minunat, un cititor în ,,stele,, și frumos coborând pe pământ, pentru a rostuii cuvintele în poeme.Acesta este Geo Găletaru, cel pe care îl recunosc de Poet după pașii tăinuiți în oglinzi, și care, poet știe ca puțini alții să filigarneze sintagme, pentru a ne oferi bijuterii lirice.
Felicitari, Geo Găletaru!