Mihai Eminescu azi și aici

Jumătatea fiecărei luni ianuarie este ocupată pentru noi, românii, sentimental, de amintirea lui Mihai Eminescu, poetul și geniul național, momentul fiind și prilej al evaluării poziției pe care o are în spiritul societății și nivelul cinstirii operei sale.

În condițiile în care România, ca țară, străbate o perioadă haotică, orice lector al operei jurnalistice a lui Eminescu constată asemănarea societății românești de astăzi cu cea de acum o sută cincizeci de ani până la identitate. Lipsa coerenței scenei politice, corupția, punerea pe căpătuială a clasei politice, furtul banului public, dezinteresul pentru res publica sunt elementele comune ale societății românești de acum un secol şi jumătate și de astăzi. Acestora, Eminescu le adaugă și implicarea peste măsură a alogenilor în conducerea țării, subliniind într- o poezie,"Și apoi în sfatul țării se adun să se admire/ bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire". Cele două ”categorii” enumerate sunt  cuprinzătoare simbolic pentru toți alogenii corupţi din politica românească. La fel, astăzi, există exponenți care urzesc legi restrictive pe seama unor spaime fantaste ale trecutului, dându- le pregnanță astăzi, pentru a-și motiva interesele și lipsa de simpatie pentru poporul român. Mai mult decât altădată, interesul românului este trecută în surdină și conținutul, oricât de blând, este privit ca adversativ, periculos.

În timp, opera lui Mihai Eminescu și-a ocupat locul în spiritualitatea, în inima poporului român, devenind un reper, un fel de pom al vieții românești în jurul căruia se dezvoltă, se manifestă vie, cultura națională. Creația sa poetică și gazetărească, dramatică și prozastică a străbătut de la ediția începută de Perpessicius împlinirea datorată unor filologi pasionați ca Vatamaniuc, Petru Creția, Al, Oprea și alții. A apărut cu greutate și volumul X căruia i s-au opus unii care credeau că prin textele critice, marele gazetar Eminescu exprimă sentimente xenofobe și nu opinii devastatoare la adresa activității economice, derulate în detrimentul majoritarilor. Cine vrea să înțeleagă această fibră a unui gazetar viețuind în perioada coagulării ființelor naționale în Europa, și atins de un romantism al înaltului demers, poate să-şi dea seama că, nu putea fi vorba de o ură de grup etnic, de rasă, de neam, ci de critica unor fapte economice, să o spunem simplu.

Visul filosofului Constantin Noica de a dărui culturii române "Caietele Eminescu" a fost împlinit de academicianul Eugen Simion, întreaga operă a marelui Eminescu fiind imprimată inițial pe compact discuri, apoi trecută în cele trei elegante și uriașe volume în colecția ”Opere fundamentale” (asemănătoare cu "Pleiade" din Franța) pe care a patronat-o cu o dăruire nemaiîntâlnită.

Avem astăzi întreaga opera a lui Eminescu, în larga și relativa accepțiune a cuvântului întreg, cu putință de cercetat, de citit oriunde în lume. Este de mare interes Memorialul Ipotești-Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu” unde memoria poetului este păstrată cu nuanțele, sevele, puterile și resursele meleagurilor natale care s- au adunat și înveșnicit în statura scriitorului.

Nu uităm devoțiunea criticului Alex Ștefănescu care s-a aplecat asupra fiecărei poezii și a scris o interpretare cu sfințenia cu care se citește textul biblic. De la înălțimea profesionalismului său,  Alex Ștefănescu a dat o lecție ”dilematicilor” care, probabil, la comandă, au încercat demolarea operei eminesciene și a omului.

Firește că sunt multe aspecte și fapte frumoase de adunat în seama valorizării operei poetice eminesciene, la mai bine de un secol și jumătate de la nașterea sa. Esențial este că poetul e unanim recunoscut, opera capătă strălucire cu trecerea timpului și este coloană a culturii neamului românesc, sugerând-o pe cea Fără de sfârșit.

Victor ȘTIR

Foro: https://www.muzeulliteraturiiiasi.ro/un-click-pe-patrimoniu/mihai-eminescu-ultima-fotografie/