Minunăţii bistriţene ! O casă de vis !

Noi bistriţenii am fost hărăziţi de Doamne, Doamne şi antecesori cu o mulţime de minunăţii întâlnite aproape la tot pasul, ce conferă personalitate urbei şi o individualizează în salba de oraşe transilvane. Sunt meritorii şi de apreciat eforturile permanente depuse de cei abilitaţi şi diriguitori pentru conservarea şi punerea lor în valoare. Într-o perioadă, pentru a verifica gradul de interes în această problemă obişnuiam să pun celor apropiaţi întrebări legate de monumente şi obiective situate în zone mai puţin frecventate din oraş, cum e spre exemplu Pasajul călugăriţelor, amplasat între străzile George Coşbuc şi Nicolae Titulescu, iar spre marea mea surprindere şi bucurie am primit de fiecare dată răspunsuri, ce dovedeau că interlocutorii îşi cunosc şi iubesc oraşul. Prin truda, priceperea şi inteligenţa concitadinilor evoluţia în acest domeniu este continuă, iar nimeni nu poate pretinde în mod serios că le ştie chiar pe toate. M-am convins de acest lucru zilele trecute când Duţu, un amic bistriţeano-bârgăoan, care în nota, cu bunăvoinţa şi amabilitatea caracteristice, în drumul meu spre casă, m-a recuperat de pe itinerariul obişnuit, spre marea mea bucurie şi satisfacţie că voi sosi mai repede şi mai confortabil acasă. Înainte de a ajunge totuşi la destinaţie, mi-a propus să zăbovim câteva clipe la gospodăria sa situată în preajma municipiului, lucru pe care l-am acceptat. Aici spre marea mea bucurie şi satisfacţie am dat peste o minunăţie necunoscută. E vorba de o locaţie de vis, aproape paradisiacă, de cerească beatitudine, în care dominanta e liniştea atotstăpânitoare, departe de zgomotul şi viaţa cotidiană deosebit de activă şi trepidantă a urbei. Gospodăria sa este amplasată la capătul unei alei închise, pe un platou situat în mijlocul unor livezi fermecătoare, străjuit de liziera unei păduri dinspre care se resimte aerul ozonat şi răzbat doar trilurile păsărilor cerului, care cunoscându-i probabil omenia şi ospitalitatea nu ezită să-l cerceteze uneori ajungând până chiar pe pervazul bucătăriei. Deosebit de curajos se dovedeşte a fi fazanul mascul, femela fiind implicată în această perioadă în clocit, finalizat îndeobşte prin aducerea pe lume a câte 7-15 pui. Nu-l ocolesc nici mici ciopoare de ciute. În centru tronează o vilă somptuoasă în suprafaţă de 350 m² prevăzută la etaj cu o frumoasă terasă de la care se poate urmări întreaga panoramă a oraşului şi zonelor limitrofe. Construcţia este compusă dintr-un salon de recepţie, sufragerie, dormitoare şi anexe, executată după un proiect, cu resurse şi pentru beneficiari din USA, respectiv pentru familia fiului său Gabriel-Emanuel şi a celor patru nepoţei şi îngerași adorabili:Mia-Lynn, Eli-Daniel, Marc-Gabriel și Andrei-Yohn. Alături, tronează o altă vilă de 250 m² cu o componenţă similiară, ambele deosebit de frumoase, cochete, cu o dispunere ce valorifică la maximum lumina solară, izolate termic şi din materiale de foarte bună calitate. De jur împrejur flori, căpşuni, viță de vie, legume ecologice (tomate, ceapă, usturoi şi tot ceea ce e necesar la casa omului). Fiecare metru pătrat, fiecare colţişor este foarte bine îngrijit şi amenajat cu foarte multă pricepere şi bun gust. Vedeta grădinii sale este, după opinia personală, varza fără căpăţână, pe care o cultivă de câţiva ani încoace pentru frunze. Aceasta se dovedeşte a fi o adevărată delicatesă, un ingredient, ce dă savoare deosebită supelor, ciorbelor şi altor preparate. În plus, după recoltarea câtorva frunze, varza minune are capacitatea de regenerare, de refacere a frunzelor pierdute. În aceste condiţii, de primăvara până toamna târziu, oricând are nevoie de această legumă nu se mai duce la piaţă, la frigider, la congelator, în cămară sau la spaţiile de depozitare, ci direct la sursă, în grădină, de unde preia doar cantitatea dorită, exonerându-l de cheltuielile de aprovizionare, depozitare şi păstrare. În prezent are câteva exemplare din anul precedent cu tulpini ce poartă numeroase flori galbene de la care speră să obţină preţioasele, mult doritele şi râvnite seminţe. În urmă cu câţiva ani, un gospodar din judeţul vecin Harghita cultiva dovlecei miraculoşi a căror dimensiuni ajungeau la 1,50-1,80 metri, cu proprietăţi similare. Acest lucru îi permitea să secţioneze şi folosească doar cantitatea dorită şi să lase în seama naturii refacerea şi diferenţa. N-ar fi poate rău ca specialiştii din cercetarea horticolă, mai ales că Staţiunea de cercetare-dezvoltare Bistriţa se află la doar câţiva paşi de locaţie şi nu numai, să aibă, de fapt să avem în atenţie aceste probleme pentru că Dumnezeu e bun ne dă de toate, dar nu ne şi bagă în traistă !. În perspectivă, legumele regenerative printre care se numără şi lăptuca (salata – n.n.) ar putea reprezenta probabil o soluţie viabilă la problema asigurării necesarului mereu în creştere de hrană a populaţiei Terrei şi de ce nu în finalizarea proiectelor de colonizare a planetei Marte şi altor planete ale sistemului nostru solar. Varza de frunze (Kale) este considerată de specialişti o plantă super-nutrient şi una dintre cele mai sănătoase de pe planetă. Trebuie să mărturisesc că impresionat de frumuseţea şi farmecul a ceea ce am văzut aici şi cunoscând calităţile de foarte bun gospodar al gazdei i-am atribuit, într-o primă fază, chiar merite, ce nu-i aparţineau. Astfel, văzând straturile reavăne mustiind am crezut că e urmare a eforturilor proprietarului şi a bunei şi devotatei sale soţii. În realitate, cum Doamne, Doamne se pare că ţine cu cei vrednici a fost cel care a adus o ploaie răcoritoare şi binefăcătoare peste respectiva locaţie, după care tânjeam toţi ceilalţi. Lui Duţu, de când se şti îi place să edifice, să înalţe, să construiască pentru viitor. E o moştenire de la părinţi, oameni simpli formaţi la şcoala muncii, tatăl lui a fost slugă tânără la saşi, unde zicea că n-a fost tratat chiar rău de vreme ce aproape la fiecare masă primea ca desert, în scop de refacere şi reîntremare câte......un blidişel cu vin şi pită !. De la părinţi şi bunici ( bunicul său patern a avut o familie cu 18 copii -n.n.), a învăţat că omul cât trăieşte trebuie să trudească, să făurească lucruri utile lui şi semenilor. Educaţia prin muncă şi pentru muncă le-a permis să răzbească şi să depăşească vicisitudinile vremurilor. Felicitări D-le Duţu, felicitări D-nă Maria şi aparţinătorilor şi vă dorim ca Dumnezeu să vă dea sănătate şi putere în continuare să hăznuiţi cât mai mult minunăţiile pe care le ctitoriţi.