Mircea Gelu Buta: Economie și istorie

Asociația Culturală Alexandru Vaida-Voevod Bistrița a organizat la Extensia Universitară din Bistrița a UBB Cluj-Napoca, ciclul de conferințe „Economie și Istorie” susținute de Prof. Univ. Cornelia Macarie, cercetător Iosif Marin Balog, de la Institutul de Istorie Cluj-Napoca, Vasile Bar- președintele Camerei de Comerț și Industrie B-N.
În prezentările lor, conferențiarii au încercat să redea cu obiectivitate, evoluția economică a Transilvaniei și a Municipiului Bistrița, de-a lungul timpului în contexte istorice diferite, în special, din frământatul secol XX.
Cu această ocazie a fost lansat un nou număr din „Arhivele Bistriței” (an IV, fascicula 2), intitulat „Istoria Economică a Bistriței”, coordonat de Prof. Univ. Dr. Mircea Gelu Buta. Recenzia a fost făcută de referentul științific al revistei, Adrian Onofreiu, care și-a intitulat alocuțiunea: „Istoria economică a Bistriței- o provocare?”
„În abordarea subiectului general, coordonatorul Mircea Gelu Buta a gândit tematica prin câteva studii aplicate domeniului. Încă din introducere, acesta lansează unele ipoteze care nu se înscriu în abordarea «tradițională» a subiectului. Suntem astfel provocați să decidem între modelul clasic, care reliefează rolul determinat al comerțului în dezvoltarea orașului Bistrița, cu deosebire în evul mediu și cel mai puțin evidențiat, al rolului important și beneficiilor economice substanțiale, rezultatul exploatării minelor de la Rodna. La fel de incitante sunt tușeele referitoare la accentuarea progresului economic la sfârșitul secolului al XIX-lea, favorizat de o serie de realizări remarcabile: căi de comunicație moderne, instituții de credit, care au favorizat ruperea de trecut și înscrierea orașului pe traiectul dezvoltării moderne. Desigur, naționalizarea din anul 1948 a deschis calea dezvoltării în cu totul alt registru, definit de construirea socialismului. Extinsă temporal aproximativ o jumătate de secol, noua dezvoltare a orașului a fost «fracturată» în decembrie 1989 de evenimentele care au determinat o schimbare radicală a paradigmei dezvoltării economice. Și aici, inserția interpretativă arată implicarea unor «oameni loiali» și cu viziune managerială în salvarea unei părți a industriei, oferind perspectiva unei dezvoltări în acord cu noile tendințe. Iar concluzia se concretizează în afirmația că studiile care compun fascicula vor oferi perspectiva asupra viitorului.
Conținutul fasciculei debutează prin studiul datorat unui avizat cercetător al perioadei medievale. Realizat printr-o evaluare atentă și pertinentă a surselor istoriografice, atât de laborioase și creatoare de școală în cercetarea domeniului, materialul enunță câteva din trăsăturile care au definit parcursul orașului în perioada de referință: statutul deosebit al coloniștilor germani – acela de hospites – privilegiile importante dobândite de la regalitatea maghiară și reconfirmate apoi de Iancu de Hunedoara – referitoare la scoaterea de sub jurisdicția nobiliară și egalitatea cu centrele importante din sudul provinciei, Sibiu și Brașov, dreptul de târg anual, însemne proprii, rolul factorului geografic, prin poziționarea în proximitatea resurselor naturale ale minelor de la Rodna - subordonate prin încorporarea întregului ținut - cât și favorizarea prin aceasta, a legăturilor și schimburilor comerciale cu provinciile transcarpatice, dezvoltarea formei asociative de succes a breslelor. Toate acestea au oferit un statut aparte orașului, care s-a păstrat până târziu în perioada modernă, concluzie care este oferită de autor, ceea ce întărește modelul clasic al abordării temei.
În continuarea demersului analitic se înscrie materialul prezentat de un specialist al problemelor financiar-bancare, alături de un constant colaborator din domeniul arhivelor. Cei doi propun o abordare oarecum diferită a unui segment important al dezvoltării economiei, lumea creditului. În acest domeniu au activat aici, la Bistrița, cu succes, români care ajunseseră, sub semnul solidarității naționale, să închege instituite moderne ale asociaționismului economic. Pornit de la inițiativa curajoasă a celor care au înființat la Năsăud, în anul 1873 societatea de împrumut și păstrare «Aurora», efortul lor s-a concretizat prin crearea mai apoi, în Bistrița, a două bănci în accepțiunea clasică a definiției instituționale, «Bistrițiana» (1887) și «Coroana» (1903). Aceste realizări remarcabile s-au datorat pătrunderii și în orașul Bistrița, unde vârfurile intelectualității românești - în principal reprezentanți ai unor profesii liberale – au ajuns să adune averi comparabile cu ale sașilor. Iar din capitalurile sociale ale băncilor au revărsat o parte pentru conaționalii lor, prin instrumente moderne: credite cambiale, cambiale cu acoperire ipotecară, realocarea unei părți consistente a profitului în dividende și supra-dividende, dobânzi moderate (5,5%) și eficientizarea lor, prin favorizarea tranzacțiilor funciare, sprijinirea activităților cultural-naționale și, nu în ultimul rând, prin implicarea liderilor în viața politică, cu deosebire a comitatului Bistrița-Năsăud de până în 1918.
Evoluția economică în perioada interbelică a stat sub semnul speranțelor și al modificărilor instituționale. Evident, orașul și-a menținut rolul de centru economic al județului Bistrița-Năsăud (până în 1925) și apoi, Năsăud (1925-1950). În noul context de după 1918 economia a fost văzută ca marea șansă a dezvoltării. Au contribuit la aceasta rețeaua de căi de comunicație, elemente ale modernizării: introducerea apaductului, canalizării și curentului electric (1907-1913). Bazat pe această înzestrare utilitară s-au conturat direcții de activitate noi: sporirea numărului firmelor comerciale, a școlilor de calificare profesională pentru angajați, rezultatele benefice ale redistribuirii proprietății, prin aplicarea reformei agrare și crearea proprietății mici (până la 10 ha), devenită majoritară sau evidențierea surselor complementare de subzistență, reprezentate de păduri și pășuni. În același timp, întrezărim și semnele, timide, ale dezvoltării industriale; aici, alături de puținele întreprinderi în adevăratul sens al cuvântului, apare și se dezvoltă sectorul micilor meseriași, care fascinează prin ingeniozitatea și apetența pentru acest statut, începând cu cei din sfera lucrativă și până la unele ocupații particularizate, cu ușor aer bonom și nostalgia vremurilor trecute. În context, îndemnul aplecării spre meserii devine o constantă a perioadei, instituționalizată chiar și prin sistemul de învățământ specific. Dinamica înființării de firme a fost mereu ascendentă și a contribuit, alături de instituțiile de credit și cele din sfera comerțului, la definirea unei noi vieți economice, cu trăsături specifice producției industriale și o multitudine de domenii ocupaționale. Toate, păstrând amprenta puternică a trecutului și direcțiile generale de dezvoltare pe traiectul impus de apartenența la România Mare. Astfel că, aprecierea unui străin în anul 1928, - la coborârea din trenul personal Cluj-Bistrița - că punctul terminus al călătoriei se definea prin «două coșuri de fabrici», dovadă a unui centru industrial, îndeamnă la o întrebare retorică: oare atât să fi fost suficient pentru a arăta situația economică a orașului?
O perioadă de aproximativ o jumătate de secol este greu de definit prin considerațiile cuprinse într-un studiu. Totuși, intervalul temporal 1945-1989 este analizat prin prisma dualității aprecierilor: fie în tușee negative, determinate și definite de noua orientare a politicii și în domeniul economic, cu sublinierea unor greșeli de abordare: lipsa corelației dintre legile economice generale și modul planificat de conducere în domeniu, a resurselor de producție, a materiilor prime, a forței de muncă calificate, orientarea spre marea producție industrială, cu «pivotul» acesteia, industria constructoare de mașini, alocarea unui procent prea mare din venituri spre dezvoltare și mult prea redus, pentru consum; fie, constatând realizările notabile, care au schimbat definitoriu modelul dezvoltării economice. Concluziile sugerate de autorul materialului impun însă o mai atentă aplecare asupra subiectului, prin analiza transversală – în ciclicitatea perioadelor, definite de planurile cincinale – și orizontală – la scara întregii țări. Iar aplicarea acestora în cazul orașului Bistrița poate impune nebănuite concluzii, întărite și argumentate și prin necesara studiere a documentelor perioadei, care așteaptă încă....să fie «descoperite» și valorizate!
Perioada care a debutat după schimbarea paradigmei de dezvoltare, începând cu sfârșitul anului 1989 ne oferă o primă constatare: persistența unui proces prea îndelungat definit de «tranziția la economia de piață», cu elementul central, acela al privatizării. Aplicat la cazul județului Bistrița-Năsăud și a reședinței acestuia, orașul Bistrița, se poate constata totuși, că procesul de privatizare s-a încheiat și au fost asigurate astfel premisele unei dezvoltări economice bazate pe competitivitate și concurență. Legile specifice, referitoare la crearea societăților comerciale, a fondului funciar, a asociaților familiale și persoanelor fizice independente, privatizarea societăților comerciale, ca și instituțiile care erau chemate să le aplice – amintim aici doar Agenția Națională pentru Privatizare, Fondul Proprietății de Stat și Fondurile Proprietății Private - au fost tot atâtea instrumente de realizare a noii concepții economice. Iar rezultatele se oglindesc atât în crearea unui număr însemnat de întreprinderi create pe criteriile economiei de piață, cât și în datele statistice referitoare la: situația înmatriculării firmelor la Registrul Comerțului, a domeniilor în care activează, a celor din sectorul industrial, pe domenii de activitate, analiza rezultatelor economico-financiare, pe bază de bilanț, situația exporturilor și a importurilor, principalii indicatori economici.
Concluziile ce se impun validează faptul că există un nucleu format din circa 100 de întreprinderi, adevărat motor de dezvoltare a județului; au fost consacrate o serie de activități industriale specifice la nivel local; sunt necesare investiții pentru creșterea gradului de competitivitate; exploatarea unor domenii cu potențial de dezvoltare, în special în industria alimentară.
Iată, așadar, schițat sumar, conținutul materialelor care abordează, sub varii aspecte, în succesiune istorică, titlul generic al noii fascicule din «Arhivele Bistriței», istoria economică.
Iar nouă nu ne rămâne decât să reluăm aserțiunea de la începutul prezentării: este, într-adevăr, subiectul economic, o provocare în cazul dezvoltării generale a orașului? Răspunsuri, variate ca și abordare și rezultate, încearcă să ofere studiile analizate. Citindu-le, veți găsi, poate, unele confirmări, de ce nu, nedumeriri și, cu siguranță, veți fi tentați să deslușiți adevărul – atât cât el poate fi îngăduit ființei umane – în meandrele înșelătoare ale trecutului și cele, dorite - dar, oare - predictibile? ale prezentului, din perspectiva viitorului.”
................
Mircea Gelu Buta- Prof. Univ. Dr. UBB Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]