Muzeul Grăniceresc, întâlnire cu istoria Ţării Năsăudului, în ceas de primăvară

Muzeul Grăniceresc vă aşteaptă să îi treceţi pragul pentru a vă întâlni cu istoria şi frumuseţiile primăverii. În centrul Năsăudului, într-o oază de linişte, povestea străbunilor poate fi descoperită într-un cadru feeric, gazde bune fiind directorul Lucian Vaida şi specialiştii de aici.
Încă din 1923, când un grup de cărturari năsăudeni ce-l au în frunte pe Iulian Marţian, hotărăşte organizarea unui muzeu, însă treburile încep să evolueze din nou favorabil după ce are loc alegerea lui Iuliu Moisil în funcţia de preşedinte al Despărţământului Năsăud al „Astrei”. Acesta împreună cu Virgil Şotropa, Iulian Marţian, dr. Alexa David şi dr. Artene Mureşan au luat decizia de a înfiinţa neîntârziat muzeul. În după-masa zilei de 2 august 1931, cei cinci pomeniţi anterior, adunaţi în casa maiorului Iulian Marţian, au decis înfiinţarea Muzeului Năsăudean. În acest scop, ei au donat recent-înfiinţatei instituţii colecţii de documente, de manuscrise, publicaţii, diplome, cărţi şi alte piese de muzeu, obiecte adunate cu trudă în timpul vieţii şi care se aflau în proprietatea lor personală.
Iuliu Moisil arată şi care este scopul muzeului: „Scopul acestui muzeu este de a forma un centru în jurul căruia să se grupeze toţi cei ce doresc să contribuie la studiul, explorarea ţinutului nostru din diferite puncte de vedere: preistoric, istoric, turistic, al ştiinţelor naturale, igienic, şcolar, agricol, industrial, patriotic – a-i dezvolta, în general, populaţiei acestui ţinut gustul pentru istorie, literatură, artă şi ştiinţă, a crea şi organiza forţele necesare pentru ridicarea culturală, economică, a ţinutului”.
Trebuie amintită şi înfiinţarea, în 1924, din iniţiativa intelectualilor năsăudeni Iuliu Moisil, Virgil Şotropa şi Iulian Marţian, a revistei de orientare istorică şi culturală Arhiva Someşană, care dăinuie şi azi. Primul sediu a fost în incinta imobilului fostului internat al Liceului „George Coşbuc” din Năsăud. La data de 1 octombrie 1948, Administraţia Fondurilor Grănicereşti cedează Arhivelor Statului din oraşul Năsăud pentru obiectele de muzeu, pentru bibliotecă şi pentru arhivă, imobilul fostului hotel „Rahova” (localul ce adăpostise odinioară Casina). La parterul acestei clădiri s-a reuşit să se organizeze, după un an, în cinci săli spaţioase, o expoziţie ce avea caracter istoric şi etnografic. Această expoziţie va constitui nucleul muzeului de mai târziu, muzeu care, ca instituţie bugetară de stat, se va deschide în anul 1950. Toată colecţia muzeistică (care, între timp, se îmbogăţise cu diferite obiecte obţinute în urma unor donaţii particulare) se va muta în anul 1951 în vechea clădire a „Şvardei”, unde se află şi acum. Mai întâi s-a numit Muzeul Regional Cluj, apoi Muzeul Năsăudean şi actualmente Muzeul Grăniceresc Năsăudean. În ceea ce priveşte actuala clădire ce adăposteşte muzeul, trebuie menţionat că „Şvarda” este fosta cazarmă a Regimentului II Românesc de Graniţă: o clădire masivă, puternică şi considerată monument istoric. Ea a fost ridicată, după cum ne informează Virgil Şotropa, în anul 1770, an în care la Năsăud se clădeşte biserica romano-catolică. Iniţial „Şvarda” a avut două etaje. Totuşi, trebuie amintită perioada 2001-2002, când din nou clădirea muzeului a fost supusă unor reparaţii capitale, obţinându-se un aspect satisfăcător al edificiului. Începând cu anul 2006, s-au reluat lucrările în vederea reabilitării muzeului, de data aceasta în cadrul unui proiect de mare complexitate Proiectul, care a urmărit continuarea lucrărilor de reparaţie începute în anul 2001, a vizat o serie de aspecte, iar unul dintre cele mai importante l-a constituit construirea unei clădiri noi în care se regăsesc birourile, o sală de conferinţe, o bibliotecă şi o sală ce are ca destinaţie depozitarea arhivei muzeului (documente, dosare, registre etc.). De „Zilele Năsăudului”, în mai 2009, s-a inaugurat noua expoziţie de etnografie a muzeului, în prezenţa a numeroşi oaspeţi din Ţara Năsăudului, din judeţ şi din ţară. În anul 2010 a fost finalizată amenajarea secţiei în aer liber, cu specific etnografic, în curtea din spate a muzeului. Secţia cuprinde o casă cu specific ţărănesc (originară din Ilva Mare), o fântână cu cumpănă, o presă masivă pentru must şi ulei, un car, o sanie, o poartă de gospodărie ţărănească şi o piatră de hotar. Inaugurarea acestei secţii în aer liber s-a făcut în data de 9 decembrie 2010, ocazie cu care a fost făcută şi sfeştania în casa ţărănească. În curtea principală a Muzeului Grăniceresc Năsăudean se găseşte amplasat bustul învăţătorului Vasile Naşcu, realizat din bronz de către sculptorul Corneliu Medrea, în anul 1967.
Arhiva Someşană – anuarul Muzeului Grăniceresc Năsăudean Muzeul Grăniceresc Năsăudean în colaborare cu Facultatea de Istorie a Universiţăţii Babeş-Bolyai şi Institutul de Istorie „George Bariţ” din Cluj-Napoca editează revista de istorie şi cultură Arhiva Someşană. Prima serie a revistei a apărut în perioada 1924-1940. O nouă generaţie de istorici şi oameni de cultură ai ţinutului preiau sarcina iluştrilor lor înaintaşi care au înfiinţat revista. Anuarul Arhiva Someşană doreşte păstrarea orientării primei serii din punct de vedere al conţinutului. Astfel, apar articole şi studii din domenii diferite, ca: istorie, etnografie, memorialistică etc., lucrări ce ating, sub numeroase aspecte, trecutul şi prezentul din judeţul Bistriţa-Năsăud.
La începutul acestu an, Muzeul din Năsăud a găzduit expoziţia temporară „Artistul plastic Ion Vlad (1883-1953) – portrete şi schiţe din colecţia Muzeului Grăniceresc Năsăudean”. Autorul s-a născut în localitatea Prundu-Bârgăului, unde a urmat şi şcoala primară. Fiindu-i remarcate de mic calităţile, preotul Aurel Monda şi farmacistul Albert Wachsmann fac apel la părinţi pentru a-l trimite mai departe la şcoală, fapt care se şi întâmplă, Ion Vlad învăţând între anii 1897-1903 la Şcoala Civilă din Bistriţa. În anul 1903, la insistenţele profesorului Kally, tânărul este îndrumat să studieze la Academia Maghiară de Arte Frumoase din Budapesta, obţinând în acest sens o bursă de la Fondurile Grănicereşti Năsăudene, dar şi ajutor financiar de la o serie de persoane particulare, precum: avocatul Vasile Pahone din Bistriţa, literatul maghiar Ienö Rákosi, deputatul Gheorghe Sârbu etc. La Academie a fost instruit, printre alţii, de renumiţii profesori Zemplenyi Theodor (pictură) şi Radnay Béla (sculptură). Între anii 1910-1913 a funcţionat ca profesor de desen la şcolile civile din Hódmezövásárhely (Ungaria) şi Somorja (Slovacia). Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial este încorporat în Regimentul 63 Bistriţa, îndeplinind mai multe funcţii de garnizoană şi topografie în cadrul Armatei şi Ministerului de Război Austro-Ungar. În 1918 participă la mişcările naţionale din zona Bistriţei, iar în anul 1919 e numit profesor de desen la Şcoala Civilă de Băieţi şi Fete din Bistriţa, de sub direcţia lui Macedon Linul. În anul 1920 este numit profesor de desen la Şcoala de Băieţi din Cluj, care în 1930 devine Gimnaziul de Băieţi „Constantin Angelescu” (astăzi Colegiul Naţional „Emil Racoviţă”). La aceeaşi şcoală a activat în anul şcolar 1923/1924, ca profesor de limba latină, şi istoricul Constantin Daicoviciu, devenit ulterior rectorul Universităţii clujene. În creaţiile sale, aşa cum se poate vedea şi în expoziţia de la Năsăud, Ion Vlad a redat cu multă sensibilitate în special lumea ţăranilor de pe Valea Bârgăului, lăsând prin tablourile, schiţele şi studiile sale adevărate documente regionale artistice. Lucrările expuse au ajuns la Muzeul Grăniceresc Năsăudean în anul 1953, prin intermediul cercetătorilor Teodor Ghiţan şi Onisim Filipoiu.
Cu prilejul zilei de 8 martie, Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud a vernisat expoziţia de fotografie „Portrete de femei în Năsăudul interbelic”, deschisă la Muzeul Grăniceresc Năsăudean până pe 21 martie. Autorul imaginilor prezentate în cadrul expoziţiei este vestitul fotograf năsăudean Ştefan Tatay (1909-1958). „Absolvent al Şcolii de Arte şi Meserii din Năsăud (1927), Ştefan Tatay a moştenit la începutul deceniului patru al secolului trecut atelierul fotografic, cu întregul echipament, al unchiului său, Iuliu Nagy. În continuare, îşi va dedica întreaga viaţă fotografiatului, fiind convins, de la început, că această îndeletnicire nu este numai o sursă de venit, ci şi o formă de artă, lăsând în urma sa adevărate capodopere ale genului. A fost omul care a mers în pas cu evoluţia ştiinţifică tot mai accelerată în domeniu, făcând faţă unei adevărate explozii informaţionale. Şi-a sporit mereu capacitatea de introducere a noului, pătrunzând în esenţa cunoaşterii printr-o complexă şi eficientă interconectare a cunoştinţelor. Înzestrat cu un simţ practic şi artistic deosebit, Ştefan Tatay s-a impus ca profesionist în cadrul societăţii năsăudene, căpătând un statut aparte, fiind în permanenţă solicitat de concitadini la diferite evenimente. A răspuns cu promptitudine tuturor solicitărilor, chiar la distanţe mari, în ciuda faptului că aparatele erau pe atunci, ca şi stativele, mari şi greoaie, iar plăcile de sticlă folosite pentru imprimarea imaginilor împovărau, de asemenea, cu greutatea lor, fiind destul de dificil de transportat. Cele peste 150 de portrete expuse au fost preluate direct de pe negativele fotografice, păstrate în colecţia muzeului din Năsăud, iar scanarea şi pregătirea imaginilor pentru acest eveniment a fost realizată de Dumitru Rotari, fotograf în cadrul Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud” a declarat managerul Lucian Vaida. Filmele fotografice au fost donate de col. Emil şi Maria Someşan, dar şi de tinerii Dana şi Edmund Someşan.
La vernisaj au fost prezenţi primarul Dorin Vlaşin, viceprimarul Marius Bodea, preşedintele Despărţământul Astra - col. Ioan Boţan, preşedinte Cerc Astra Năsăud - Floarea Pleş, astrişti, Iulia Dragu-preşedinte Clubul Femeilor Solidare.