Nestor Şimon. Restituiri,

Numele lui Adrian Onofreiu este definitiv fixat printre cei mai harnici cercetători ai istoriei Graniţei năsăudene.
După ce ne-a dat, împreună cu Simion Lupşan, Poruncile Primăriei Năsăud 1863-1867, 2000, şi Virtus Romana Rediviva. Societatea de lectură a elevilor din Liceul Grăniceresc Năsăud, 2002, împreună cu Ioan Bolovan, Revoluţia de la 1848-1849 în zona regimentului grăniceresc năsăudean, 2003, ca îngrijitor, Nestor Şimon. Corespondenţă, 2005, împreună cu Ioan Bolovan, Contribuţii documentare privind istoria regimentului grăniceresc năsăudean, 2006, ediţia a II-a, 2012, Nestor Şimon, Dicţionar toponimic, volum îngrijit împreună cu Ioan Mureşan şi Mircea Prahase, 2007, Personalităţi din graniţa năsăudeană, împreună cu Viorel Rus, 2009, Districtul Năsăud 1861-1876 (teză de doctorat), 2010, Familiile din Năsăud în anul 1869, împreună cu Ioan Bolovan şi Viorel Rus, 2010, Testamente din Districtul Năsăud, împreună cu Daniela Deteşan, Mircea Prahase şi Claudia Sabău, 2011, ne surprinde plăcut cu alte două cărţi: Nestor Şimon. Restituiri, 2012 şi Petiţii din graniţa năsăudeană în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, împreună cu Mircea Gelu Buta, 2012.
Volumul Restituiri cuprinde nouă manuscrise inedite, şapte articole publicate în presă, douăzeci şi patru de scrisori şi un epilog.
Din primul manuscris, „Pământ. Patrie. Român”, reţinem: „Au trecut multe veacuri de când noi, românii, ne aflăm în aceste ţinuturi. Multe necazuri au trecut în decursul timpului peste strămoşii noştri: „Venit-au hunii, venit-au goţii,
Tot potop, potop cu toţii,
Dar nici timpurile grele,
Nici vandalul de păgân,
N-au curmat zilele mele,
Căci am fost oricând român,
Şi cât timp român voi fi,
Nu mă tem că voi muri” (…).
Dar românul a rămas pe acest pământ pe care noi îl numim patria noastră, trecând prin mii de suferinţe.
Autorul manuscrisului îndeamnă pe români să se ridice încetul cu încetul la nivelul la care s-au ridicat şi alte popoare, adică la cultură şi ştiinţă: „Un popor fără cultură şi fără ştiinţă, astăzi e mort trupeşte şi sufleteşte şi nu are dreptul a-şi pretinde nici când ceva rol pre tribuna teatrului lumesc”. Conţine, de asemenea, îndemnuri la cultivarea pomilor, la învăţarea unei meserii, la înfiinţarea de bănci săteşti, la păstrarea portului naţional românesc, la reţinerea de la băuturi alcoolice…reţineţi-vă de la afurisitul de vinars, că altcum nu veţi scăpa de sărăcie”.
Din cele şapte articole publicate în presă, vom face referiri la două: „Câteva cugetări despre starea noastră economică şi culturală” şi „Buna credinţă a patrioţilor noştri”.
În „Câteva cugetări…” Nestor Şimon sfătuieşte pe români să preţuiască ştiinţa de carte şi să frecventeze şcoala: „Cauza fundamentală a mizeriei este neştiinţa. La noi o parte însemnată a poporului nu ştie carte, nu ştie citi. Altfel stau în această privinţă saşii, care sunt duşi la şcoală de ani trei sute şi mai bine…de unde rezultă că agricultura şi industriile la saşi sunt pe o treaptă mai înaltă decât la noi”.
Iar în articolul „Buna credinţă….”, articol trimis spre „Tribuna”, autorul se plânge că ungurii, în gazetele lor, scriu numai minciuni despre români. Pe Avram Iancu îl văd împărţind „cu cea mai mare neruşinare, păduri şi agrii între lotrii săi”, îl văd adunând comori de aur şi argint prin furt şi cruzime. Se plânge, de asemenea, de faptul că ungurii au defăimat, din ură, ziua de 3/5 mai şi au glorificat, din şovinism şi mare neruşinare, ziua de 15 martie. În partea a treia a volumului sunt cuprinse un număr de 24 de scrisori trimise unor persoane apropiate sau instituţii, cele mai multe, Comisiei administratoare a fondurilor. Acestea au fost depistate după publicarea volumului de corespondenţă a lui Nestor Şimon, în 2005.
Volumul Restituiri ajută cititorul să pătrundă în laboratorul de creaţie al autorului, îl ajută să cunoască gândurile şi frământările unui avizat istoric şi cercetător, puse în slujba neamului său.
Lui Adrian Onofreiu îi mulţumim şi pentru felia aceasta de informaţie pe care ne-a dăruit-o.
Grigore Marţian.