NICOLAE MOLDOVAN – DASCĂLUL CARE A OFERIT ŞI DĂRUIT ÎNVĂŢĂTURĂ, LUMINĂ, ALTRUISM ŞI A PRIMIT….. ( I )

Prin menirea sa dascălul alături de părinţi şi aparţinători se numără printre oamenii cei mai apropiaţi de sufletul fiecăruia dintre noi. Nu cred că poate fi uitat cel care ne-a învăţat cum să ţinem condeiul sau ceruza în mână, ne-a ajutat să descoperim şi să desluşim slovele abecedarului ori ne-a îndrumat paşii în debutul pe drumurile uneori destul de sinuoase ale vieţii. Poate de aceea de când mă ştiu am asociat numele dascălilor pe care i-am avut sau mi-au fost aproape cu şcolile şi comunităţile în slujba cărora s-au aflat. Numele regretatului învăţător Toma Platon, de la Susenii Bârgăului a fost şi a rămas pentru mine sinonim cu cel al şcolii şi al satului natal, cel al învăţătorilor Dumitru Titieni cu şcoala şi satul Mijlocenii Bârgăului, iar cele ale învăţătorului Nicolae Moldovan şi ale profesorilor Liviu Mănarcă, Traian Mazilu şi Nicolae Fonogea cu cele ale şcolii şi satului Josenii Bârgăului. Toţi au fost nu numai dascăli, educatori şi formatori de caractere de excepţie, exigenţi cu ei însăşi şi cu cei din jur, dar şi oameni ce şi-au autoasumat responsabilităţi, care excedeau cu mult sarcinilor şi atribuţiilor funcţiilor îndeplinite cu implicaţii dintre cele mai benefice asupra întregii vieţi economico-sociale din comunităţile în care au trăit şi muncit. Ar trebui să le dedicăm pe deplin meritat fiecăruia măcar câteva rânduri, însă spaţiul tipografic limitat nu ne permite să ne oprim decât la un singur nume, cel al învăţătorului Nicolae Moldovan (1905 – 1995), fost director al Şcolii Generale Josenii Bârgăului, între anii 1932 – 1941.

Nicolae Moldovan a fost nu numai pentru josenari, dar şi pentru ceilalţi locuitori ai Văii Bârgăului ( între 1927 – 1932 a profesat la Şcoala Urbană de la Prundu Bârgăului ) şi ai judeţului un cadru didatic de excepţie, adept al unui mod original şi foarte eficient de lucru cu elevii, preluat şi practicat şi de ceilalţi colegi, ce stârnea în cel mai înalt grad interesul beneficiarilor actului educativ.

A rămas proverbială modalitatea găsită de Hogiu Ioan, unul dintre ei, care pentru a explica proprietatea corpurilor de a-şi păstra starea de repaus sau de mişcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acţiunii unei forţe exterioare a venit la clasă trăgând un cărucior, iar cu ajutorul ineditului accesoriu a explicat într-un mod foarte convingător şi de neuitat problematica inerţiei. Un alt cadru didactic ne-a adus la ore o minilocomotivă, ce-i fusese donată de un prieten şi funcţiona cu spirt sanitar cu ajutorul căreia ne-a demonstrat avantajele utilizării motorului cu aburi.

Preocupările distinsului dascăl Nicolae Moldovan nu s-au limitat la cele de la catedră, ci s-a remarcat şi în calitatea sa de autor de manuale şcolare cum a fost Geografia judeţului Năsăud, manual ce a fost aprobat de Ministerul Instrucţiunii şi Cultelor cu nr. 9500/1932, fiind tipărit la Tipografia Gheorghe Matheiu din Bistriţa.

A fost şi autor al Hărţii geografice şi a celei în relief a judeţului Năsăud, a colaborat la realizarea hărţii fostului judeţ Târnava Mică şi pentru alte zone ale ţării.

Talentul său în domeniul topografiei şi cartografiei a fost unaninim recunoscut şi remarcat. O dovadă în acest sens o constituie faptul că la 24 martie 1963, Dr. Victor Moldovan (1884-1977), fostul ministru al agriculturii în Guvernul Averescu, fost deputat şi senator i-a solicitat colaborarea la finalizarea unui studiu.

” Dragă Niculiţă,

Ştiu că eşti expert în întocmirea de hărţi topografice. Îmi aduc aminte că ai făcut harta judeţului, ce a fost tipărită. De aceea ţi-aş face o rugăminte. Am făcut un studiu despre Mişcările ţărăneşti din Valea Rodnei în secolul XVIII-lea, care se va tipări de Academie în Anuarul Institutului de Istorie din Cluj. Aş avea nevoie de o hartă, pentru a ilustra teatral aria de lupte“. Din corespondenţa dintre cei doi aflăm informaţii inedite legate de originea ardeleană a scriitorului Ion Creangă: ” La Răscoala de la Mocod au luat parte şi trei sate din Comitatul Solnoc-Dobâca: Piatra, Nimigea românească şi Nimigea ungurească. Pe harta amintită ar trebui deci să notăm şi aceste sate precum şi Ciceu, care făcea parte din domeniul lui Ştefan Vodă şi Dej, în Maramureş ( Ieud ), iar în Moldova satul Ţipirig deoarece am arătat că părinţii lui Ion Creangă au bejenit după Răscoala de la Salva din 1763 în Moldova, în satul Ţipirig“.

La 15 aprilie 1963, după finalizarea lucrării, Dr. Victor Moldovan îi scrie: ” Dragă Niculiţă sunt încântat de harta pe care mi-ai trimis-o. Ştiam că eşti mare meşter doar am mai văzut atâtea hărţi făcute de tine tipărite în relief, dar nu mi-am putut închipui că vor ieşi atât de perfect şi de meticulos lucrate ! “.

Nicolae Moldovan a fost merituos şi prin aceea că a realizat cu şi pentru josenari, în condiţiile deosebit de grele ale opresiunii horthyste un foarte frumos local de şcoală cu 10 săli de clasă, cum nu era altul pe atunci pe Valea Bârgăului. Întrucât comuna nu dispunea de suficiente fonduri cu mintea sa iscoditoare a reuşit să scoată bani până şi din piatră seacă. În acest scop a propus autorităţilor locale să verifice modul în care sunt valorificate resursele din cariera de piatră de la Dornişoara, judeţul Suceava, ce aparţinea comunei. A constatat că aceasta era concesionată, prin interpuşi de la Chişinău, care îşi trăgeau partea, unei firme din Bucureşti a cărui patron era inginerul George Ignat, iar comuna nu se alegea cu prea mare lucru. A intervenit pentru stoparea acestei situaţii, iar în acest context a propus firmei beneficiare încheierea unui nou contract de concesiune în condiţii avantajoase pentru ambele părţi. Prin contractul încheiat, firma beneficiară s-a obligat şi a achitat anticipat primăriei chiria pe cinci ani calculată la un volum de 5000 m.c. piatră extrasă şi livrată anual. La sugestia lui, părţile au inserat în contract o clauză potrivit căreia ” pentru cantităţile extrase şi livrate suplimentar urmează să se plătească primăriei o sumă suplimentară/m.c.“ După un an sau un an jumătate, împreună cu primarul Traian Galben şi notarul comunei Ionel Pahone au verificat modul de derulare a contractului, pe baza avizelor de expediţie din staţia C.F.R. Dornişoara. Cu acest prilej, au constatat că se livrase cantităţi cu mult mai mari de piatră decât cele decontate întrucât se începuse construcţia liniei ferate Ilva Mică – Vatra Dornei, iar cererea era într-o creştere continuă. Pe această bază au somat firma beneficiară să achite diferenţele. Pusă în faţa evidenţei, consultându-şi avocatul şi revăzând prevederile contractului, aceasta s-a văzut nevoită să se conformeze. Toate aceste fonduri, cât şi cele realizate în urma valorificării de material lemnos de pe păşunea Dorolea, atribuită comunei prin Legea de reformă agrară din anul 1923 au fost folosite pentru continuarea lucrărilor la şcoală, acestea fiind coordonate până la Dictatul de la Viena de către ing. Grapini Eneas, membru al Consiliului Naţional Român Central, ce s-a constituit într-un adevărat guvern al românilor din Transilvania, Banat, Crişana şi Maramureş.

Meritul fostului dascăl NICOLAE MOLDOVAN este cu atât mai mare cu cât a reuşit să contracareze cu ingeniozitatea caracteristică interdicţiile de stopare a investiţiilor din fonduri publice instituite de autorităţile de ocupaţie vremelnice, care decisese blocarea fondurilor destinate construcţiilor de şcoli. În acest scop, a recurs la unele mici artificii în sensul că a prezentat documente, ce atestau că şcoala de la Joseni ar fi fost şcoală confesională şi nu şcoală de stat. Pentru aceasta l-a rugat pe fostul preot IOAN BUZDUG şi pe fostul învăţător IOAN JAUCA, care îndeplinea funcţia de epitrop al bisericii, să refacă bugetul parohiei pe anul 1940 şi să înscrie fondurile destinate construcţiei şcolii. Aceştia au dat curs solicitării, iar după câteva zile a putut prezentat subprefectului maghiar al judeţului ZMOLENSCHI acest document având chiar semnăturile şi aprobările fostului episcop NICOLAE COLAN, astfel că noul local de şcoală având 10 săli de clasă a putut fi pus sub acoperiş la sfârşitul anului 1941 în plină opresiune horthystă.

În luna noiembrie 1978, fostul dascăl a avut satisfacţia de a lua parte la cea de-a 150 aniversare a şcolii de la Joseni alături de fostul notar Ionel Pahone, de fostul primar Traian Galben, de fostul profesor Traian Mazilu, de directorul şcolii în funcţie la acea dată, profesorul Nicolae Fonogea, numeroşi elevi şi foşti elevi ai instituţiei pe care a slujit-o cu atâta dragoste şi ardoare.

Nicolae Moldovan a fost şi un redutabil om politic, parlamentar, Secretar a Organizaţiei Judeţene de Tineret a P.N.Ţ., ce a oferit şi dăruit bârgăoanilor, conjudeţenilor şi altor conaţionali învăţătură, lumină, bunătate şi altruism şi a primit ceea ce oferim de regulă binefăcătorilor şi oamenilor noştri de valoare: umilinţe, privări de libertate, înlăturarea din sistemul educaţional, deposedarea de bruma de agoniseală şi nu numai, dar despre toate acestea într-unul din numerele viitoare ale cotidianului nostru.