NICULAE VRĂSMAŞ: JURNALE PARALELE

(Radu Petrescu văzut de un elev al său)

V-aţi întrebat vreodată trecând pe lângă Librăria “Radu Petrescu” cine a fost omul al cărui nume îl poartă şi liceul din Prundu Bârgăului? La această întrebare a omului profan într-ale literaturii, ne răspunde Niculae Vrăsmaş în volumul său “JURNALE PARALELE”, scos la Editura română pe meleagurile Prundului Bârgăului între anii ‘52-’54, profesorul şi scriitorul Radu Petrescu, a lăsat sensibile mărturii asupra oamenilor şi locuitorilor unde a trăit şi profesat, în opera-jurnal “OCHEANUL ÎNTORS”.

“Noi, cei de la catedră, trăim întreaga viaţă zi de zi alături de elevi. Depozităm în ei unica noastră comoară.

După un anumit timp simţim nevoia irezistibilă de a ne căuta în ei. Este uneori o căutare neliniştită şi o regăsire mişcătoare. Nu există bucurie şi plăcere mai mare decât să te readuni din cei în care te-ai distribuit. Să te regăseşti în ei, plin, bogat. Să te împărtăşeşti din plenitudinea care a crescut din darul tău şi din setea celui care l-a primit”. (Dir.prof. Leon Hogiu – Scrisoare deschisă către elevi”).

Volumul “Jurnale paralele” poartă subtitlul “Radu Petrescu văzut de un elev de-al său”.

“Încă de la prima noastră întâlnire m-am simţit atras în mod cu totul deosebit de tânărul meu profesor, originar din Bucureşti – dar mi-am dat seama cu mult mai târziu că această întâlnire a fost fundamentală pentru mine.

Ea a avut un rol benefic şi cred că a fost un prim punct nodal din viaţă, care mi-a oferit un adevărat model, pe care considerăm, încă de atunci, că ar trebui urmat”, ne mărturiseşte autorul la începutul cărţii sus-amintite.

Elev fiind, a început să scrie la îndemnul profesorului său, un jurnal aproape zilnic în primii ani, apoi cu întreruperi mai mari până în prezent.

“Nu mă gândeam pe atunci că notările mele, pe care le consideram pur personale, vor putea deveni un argument de susţinere a frumoaselor descrieri, a locurilor, oamenilor şi întâmplărilor cuprinse în această minunată carte, cu toate că îl bănuiam pe profesorul meu a fi scriitor”. (J.p. Pag.8)

“Şi ea (Ocheanul întors a lui R.P.) a devenit cea mai frumoasă carte a locurilor şi oamenilor de aici, de la începutul anilor ‘50”.

Legătura sufletească dintre profesorul Radu Petrescu şi elevul său preferat mai dăinuie şi după despărţirea lor fizică, printr-o scurtă corespondenţă, fie prin întâlnirile ocazionale.

La sfatul profesorului său, autorul a urmat cursurile şcolii medii tehnice de geologie din Bucureşti, apoi plecând pe diferite şantiere din ţară şi-a terminat liceul la seral în Comăneşti şi apoi facultatea din Bucureşti, devenind inginer geolog.

În vara anului ’85, lucrând ca inginer geolog la prospecţiuni în Valea Bârgăului, autorul îi înmânează profesorului de limba română Mircea Platon primul caiet (1953) intitulat “Anii copilăriei”, cuprinzând printre altele numeroase referiri despre profesorul lui preferat, Radu Petrescu şi despre care mai târziu profesorul Ioan Ilieş scrie: “Jurnalul lui N-V., fostul său elev dintr-a şaptea în anul şcolar ‘52-’53 – inginer geolog la Bucureşti, este azi o zestre a cercului literar “Radu Petrescu”, a Liceului industrial din Prundu Bârgăului.

Extrase din acest jurnal au fost prezentate în cadrul celei de a V-a ediţie a Saloanelor Culturale “L. Rebreanu” şi în revista “Vatra” nr. 9/1988, sub titlul “Memoria jurnalului: Radu Petrescu”, ulterior reluate în “Posteritatea lui Radu Petrescu”, scrisă de prof. Ioan Ilieş.

“Cu Radu Petrescu m-am întâlnit o singură dată după revenirea sa în capitală, când l-am vizitat în casa sa din Pitar Moş, unde am stat de vorbă în camera mare cu tavan înalt, plină de rafturi de cărţi şi tablouri. Am făcut apoi o plimbare pe centru, uitându-ne prin vitrinele anticariatelor, cu mici expuneri de tablouri, dar şi comentând împreună eleganţa şi frumuseţea bucureştencelor”.

“Ne-am oprit la cofetăria “Scala”, unde am servit câte o îngheţată, iar profesorul mi-a cerut detalii despre activitatea mea” (pag.10 J.p.)

“În ultimii ani petrecuţi la Bucureşti, locuiam aproape de Pitar Moş, dar după ce R.P. nu mai era acolo.

Tocmai în perioada când aş fi avut din nou o mare dorinţă dar şi răgazul necesar pentru a-l căuta, fostul meu profesor trecuse în eternitate” (pag.15)

La începutul mileniului, N.V. se întoarce pe meleagurile natale, atât de dorite la fiecare lecturare a “Ocheanului întors”. Aici a regăsit vie memoria celui care a fost timp de doi ani profesor în Prundu Bârgăului, Radu Petrescu.

Profesorul Ioan Ilieş a făcut multe lucrări în memoria lui R.P., iar profesorul Mircea Platon şi-a susţinut licenţa cu o lucrare despre R.P., fiind iniţiatorul multor acţiuni referitoare la fostul profesor, dar cea mai importantă este înfiinţarea cercului literar “Ocheanul întors”.

Volumul “Ocheanul întors” (R.P.) este o evocare a timpului petrecut de autor în şcoala din Prundu Bârgăului “e o emoţionantă confesiune a unui om de o sensibilitate extraordinară, proiectat din bibliotecile şi muzeele bucureştene, în satul de sub Heniu, după un an de profesorat la Pietriş”.

Radu Petrescu, scriitorul, avea ochi de mare pictor: “Zi din cer. De la şcoală mă întorc cu ea prin spatele internatului, pe o cărare ce merge între sălcii violete şi roz, pe malul râului”…

Volumul “JURNALE PARALELE” al scriitorului prundean Niculae Vrăsmaş, reprezintă un omagiu adus fostului său profesor de limba română, care a devenit cu timpul un scriitor deosebit şi în a cărui operă se vorbeşte şi despre viaţa sa în timpul trecerii vremelnice prin şcoala din Prund.

(Ocheanul întors). În continuare, pe un spaţiu de 280 de pagini, autorul ne relatează date despre interviurile luate doamnei Petrescu şi fiului lor, cât şi despre alte opere ale scriitorului R.P., despre influenţele scrisului său în literatura românească, despre relaţiile scriitorului cu alţi scriitori contemporani şi despre relaţiile acestora cu prundenii.

Capitole aparte vorbesc despre corespondenţe inedite, cât şi despre rolul lui R.P. în literatura română.

Prezentându-ne din loc în loc fragmente din jurnalul copilului elev în clasa a şaptea, autorul volumului stăruie cu date valoroase despre oameni, locuri şi prietenii ale sale, oferindu-ne o oglindă vie a vieţii de pe meleagurile Bârgăului.

O sămânţă bună aruncată de un profesor merituos într-un pământ bun, a dat roade valoroase: copilul de ieri devenind azi scriitorului Niculae Vrăsmaş.

“Jurnale paralele”, o carte care ar trebui să existe în toate casele bârgăuanilor şi nu numai.

Adaugă comentariu nou

 
Design şi dezvoltare: Linuxship
[Valid RSS] Statistici T5