Ultima predică

Totul a inceput în anul 1767 când Papa Clement al XIII-lea a acordat indulgență plenară pelerinilor greco-catolici care veneau în pelerinaj la mănăstirea din satul clujean Nicula în marile sărbători închinate Preasfintei Fecioare Maria15 august (Adormirea Maicii Domnului - Sfântă Mărie Mare) și 8 septembrie (Nașterea Maicii Domnului - Sfântă Mărie Mică).
Mănăstirea Nicula a devenit un important centru de pelerinaj din Ardeal datorită faptului că biserica de lemn a mănăstirii a adăpostit de-a lungul timpului renumita icoană făcătoare de minuni pictată în anul 1681 de meșterul Luca din Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit de ofițeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie și 12 martie 1699, ca o prevestire a tristelor evenimente ce ce urmau a avea loc în jurul anului 1700, atât pentru viaţa monahală, cât mai ales pentru întreaga comunitate românească din Transilvania. De atunci Maica Domnului de la Nicula a devenit nădejdea izbăvirii din robie, boli şi nevoi, iar credincioşii vin în pelerinaj, in fiecare an, pe jos, cântând: „Am venit Măicuţă să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul care-l mai avem!”
Biserica din piatră a mănăstirii a fost edificată, lângă bisericuța de lemn construită mai înainte acolo, între anii 1875 și 1879 pe cheltuiala Episcopiei Greco- Catolice de Gherla, mai precis sub păstorirea episcopului Mihail Pavel. În anul 1928 papa Pius al XI-lea a acordat acestui lăcaș monahal greco-catolic statutul de Sanctuar marian.
În 1936 episcopul Iuliu Hossu al Episcopiei de Cluj-Gherla a încredințat icoana și așezământul monahal spre îngrijire călugărilor din Ordinul Sfântul Vasile cel Mare (bazilieni) care au reușit să închege aici o veritabilă viață de obște călugărească. Aceștia au încadrat-o în iconostasul sculptat din lemn de tei al bisericii de zid a mănăstirii. Oficiosul Episcopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului și Clujului, săptămânalul Renașterea, nega în anul 1938 faptul că la Nicula, în mănăstirea "uniaților" (expresia peiorativă la adresa greco-catolicilor), s-ar afla adevărata icoană a Maicii Domnului care a lăcrimat în 1699. Concluzia articolului intitulat "Baza pelerinajului de la Nicula" era aceea că "cercetările istorice dovedesc că la Nicula e numai o pseudo-icoană", iar originalul s-ar afla la Biserica Piariștilor din Cluj.
În 1948 mănăstirea greco-catolică a fost închisă. Călugării bazilieni au fost arestați în octombrie 1948, odată cu scoaterea Bisericii Române Unite cu Roma în afara legii. Ieromonahul Leon Manu, starețul mănăstirii, a fost întemnițat de comuniști și a murit în închisoarea Gherla.

În 18 decembrie 1948 autoritățile comuniste au instalat la Nicula primul stareț ortodox, în persoana ieromonahului Varahiil Jitaru, născut în anul 1913 în localitatea Pângărați, județul Neamț.
Ca urmare a refuzului călugărilor ortodocși de a restitui mănăstirea, Episcopia de Cluj-Gherla, prin persoana arhiepiscopului George Guțiu, a inițiat după 1989 un proces pentru recuperarea lăcașului de cult. Pe motiv că instanțele din Transilvania ar putea ține partea greco-catolicilor, cauza a fost strămutată la Tribunalul Bacău. Sub conducerea episcopului Florentin Crihălmeanu procesul a fost abandonat.