29 august 2023 – 107 ani de la nașterea Monseniorului Grigore Zăgrean

Biserica de la Canton

                      In memoriam Monsenior Grigore Zăgrean

Acolo existau două biserici:

una în centrul satului,

alta la Cantonul CFR nr. 41

din satul Chintelnic.

Acolo, la Canton,

un preot, muncitor la ștrec

intra de două ori pe zi,

dimineața și înspre seară,

în spațiu lui liber de comunism:

altarul lui improvizat,

 în camera mare a Boctăriei,

cum mai numeau localnicii

Cantonul.

De pe masa altarului,

părintele îți lua zilnic porția

de ,,tărie în credință”

(sintagmă dragă Episcopului Iuliu Hossu,

cel care l-a hirotonit)

și de la credincioșii care

veneau la Liturghiile lui,

ca primii creștini ai catacombelor,

tot pentru a-și consolida temeliile

,,tăriei în credință”,

în vremurile în care

pe orizonturile lor

,,secera și ciocanul”

făceau dragoste roșie.

Preotul de la ștrec

(surogatul de ceferist,

cum se autodefinea)

îi încărca pe cei care îl căutau,

cu câtă speranță

avea nevoie fiecare,

le spunea, că lui

nu i s-a repartizat

cantitatea de frică,

 prevăzută tuturor.

Pe acoperișul Cantonului

creștea o cruce invizibilă

care se înălța în fiecare an

tot mai sus, spre cer.

Noaptea preotul ceferist

cutreiera alte lanuri de libertate,

asculta posturile de radio interzise

butonând pe lungimile lor de unde

ca un corăbier,

aflat pe o mare învolburată.

Cu sufletul acoperit

cu platoșa credinței,

cu încrederea care

îl învăluiau  ,,zalele sonore”  ale radioului,

el le spunea mereu și convingător,

că întunericul comunismului

se va sparge într-o zi,

fiindcă așa e dat de la Dumnezeu,

vede asta în potirul

de pe altarul său.

De câte ori trec

pe lângă Canton

eu văd acea cruce invizibilă,

de pe acoperișul lui.

Din partea ei de sus,

ca o flamură,

purtată de un vânt cald,

se desprinde o cărare

urcând spre cer.

Pe ea, patrafirul tatei

s-a segmentat în trepte,

ca o chemare.

              Ion Radu Zăgreanu