„S-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare.”(Ioan.12.10)

„S-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare.”(Ioan.12.10)

...Căci mulți dintre iudei îi părăseau din cauza Lui (Lazăr) și mergeau după IISUS. Iată de ce este în stare omul când vrea să-și păstreze puterea: ajunge la crime sau pornește războaie, dacă-i stă în putință, cum face Putin în Răsărit.

Acum două mii de ani, ierarhia sanhedrinică a Templului din Ierusalim, asista cu uimire și cutremurare la spectacolul mulțimilor care mergeau gloată după Fiul Omului, IISUS. Cine-i mai ascultă? Ce va fi cu ei?

Într-o zi, a venit Profetul cu mulțimile și le-a spus pilda vierilor ucigași. Le-a zis verde-n față că știe de planurile lor de a-l ucide și că „via, adică puterea de a conduce, se va da altora, care vor da rodul ei”.

Acum, în preajma Pesah-ului, Paștele evreiesc, li s-a întâmplat altă năpastă.

În Betania, aproape de Ierusalim, Fiul Omului -cum își spune Nazarineanul- a înviat pe prietenul său, Lazăr, în a patra zi după ce murise. Așa ceva nu s-a mai auzit, care i-a cutremurat și pe ei, deși n-au fost acolo.

Oameni de încredere din mulțimea de martori le-a povestit că IISUS nu era în Betania când Lazăr era bolnav, ci prin Cezareea lui Filip. Omul a murit și l-au pus în mormânt. Jale mare și mulți, cârtitori sau nu, se întrebau, cum de n-a venit IISUS să-l vindece, după ce i-a salvat pe atâția

„Dac-ai fi fost aici -a spus Marta printre suspine și lacrimi- n-ar fi murit fratele meu.” Lumea, gotcă de mirare, l-a auzit pe IISUS mângâind-o cu niște vorbe uimitoare:

„Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine nu va muri nicicând. Crezi tu aceasta?”/„ Da Doamne, i-a zis ea, , eu cred că Tu ești HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu, Cel ce vine în lume”.

Au chemat-o apoi și pe Maria: „Vino, IISUS te cheamă”

S-au dus apoi, cu mulțimea de oameni după ei la mormântul lui Lazăr, cu toată mulțimea după ei și acolo, în fața mormântului-peșteră, IISUS a lăcrimat. S-au mirat toți. De mila lui Lazăr, poate și de mila întregului neam omenesc stăpânitt de păcat și de moarte. Oamenii se mirau: „Uite, cât de mult l-a iubit pe prietenul Său!”

Înălțându-și ochii la cer, Issus a mulțumit în văzul tuturor:

„Tată, îți mulțumesc că M-ai ascultat. Eu știam că mă asculți totdeauna, dar am spus-o pentru această mulțime care stă în jur, ca ei să creadî că Tu M-ai trimis.”

A fost dată piatra la o parte și cu glas mare, IISUS a strigat: „Lazăre, ieși afară!”

Minune a minunilor fu atunci, așa cum n-a mai fost de la întemeierea lumii, căci „mortul, ieși, legat la mâini și la picioare cu fașe, și cu fața învelită cu o pânză”.

Ieși, adică plutind, pe sus, într-un fel de levitație, căci și fața îi era acoperită și se opri în picioare, nemișcat.

Cum nemișcat? Așa, bine, într-un loc. Lumea încremenise, cu gurile căscate și mâinile la cap sau spre cer; își frecau ochii, nu erau siguri dacă-s pe lumea asta sau alta. Cine-a mai văzut așa ceva?

Celor din preajmă, IISUS le-a poruncit: „Dezlegați-l!”

Și l-au dezlegat. Din moarte, a patra zi, acest IISUS l-a adus la viață. (Zice Sfânta Evanghelie ioaneică cum că „mulți dintre iudeii veniți la Maria(sora lui Lazăr) crezură în El. Unii din ei se duseră însă la farisei și le povestise ce făcuse IISUS”- drept care fu convocat Sanhedrinul, un soi de Parlament religios autorizat de romani, văietând-se: „...ce ne facem? că acest om face mulțime de minuni. De-l lăsăm mai departe, toți vor crede în El. Și vor veni romanii și vor distruge lăcașul și națiunea.”

Asta, desigur, dacă IISUS s-ar pune în fruntea maselor și s-ar răscula, ceea ce nu e de crezut că s-ar întâmpla vreodată.

Caiafa, maimarele arhiereu al anului acela i-a privit în tăcere cum se zbuciumă, apoi i-a beștelit strașnic:

„Voi nu pricepeți nimic și nici nu vă dați seama că este mai bine pentru voi să moară un singur om pentru popor, decît săă piară întreaga națiune.”

Lasă, că nu de națiune îi păsa tovarășului Caiafa. Problema era pe cine vor mai conduce, dacă gloata asta merge după El. IISUS nu e contra romanilor, ci împotriva păcatelor, răutății omenești; vrea să le schimbe viața, să le dea romanilor banul de dajdie, nu să se opună lor.

Dacă romanii te silesc să le duci bagajele două stadii, tu du-le patru, a zis El, să vadă că ai suflet bun! Nu să scoți cuțitul, cum fac șișcarii zeloți cu cine se nimerește dintre romani. Asta e crimă, să ucizi pe cineva care nu ți-a făcut niciun rău.

Toți au tăcut, încremeniți, fiindcă la așa ceva nu s-a gândit nimeni. Să-l ucizi pe IISUS? Oricum, fiul lui Iosif din Nazaret era un om extraordinar, profet cum n-a mai fost în Israel de multă vreme, totuși. Poți cuteza la așa ceva? Plebea asta care îl iubește i-ar șterge de pe lume... Cu cine te pui?

Dar ce te faci și cu Lazăr? Toată lumea a văzut minunea.

În urmă, toți fură de acord cu Caiafa. Să-L omoare și pe IISUS și pe Lazăr.

Numai Nicodim a protestat. Păi, „condamnă Legea noastră pe cineva fără ca măcar să-l asculte?”Lasă, că îi fac ei pe plac și lui Nicodim, dacă asta voiește, dar rămâne pe ce a zis Caiafa. Aceea e soluția, dar cu grijă, cumva să nu știe poporul. Cel mai bine noaptea.

La acestea îi ducea mereu gândul pe iudei.

Nu le-a trecut prin minte că Cel ce este Stăpânul vieţii şi al morţii poate să se învieze pe sine, precum a şi profeţi IISUS și că „a treia zi voi învia”.. Dacă-i învie pe alţii, de ce nu s-ar învia pe sine? Le-a spus-o făţiş iudeilor: „Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu îmi pun viaţa, pentru ca iarăşi s-o iau. Nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu însumi o pun. Putere am Eu ca s-o pun şi putere am ca s-o iau.Porunca aceasta am primit-o de la Tatăl Meu.”(Ioan,!0.17-18)

Dumnezeu i-a lăsat să se conducă după duhul neascultării, duh care i-a îndemnat mereu să se răzvrătească contra romanilor. Contra Cezarului, despre care ziceau că „noi nu ştim numai pe Cezarul”(nu pe IISUS). Ei vor un împărat care să-i scape de romani, nu să fie blânzi omenoși. Ei nu vor un asemenea împărat.

Va veni cezarul Vespassian și fiul său Titus, care vor distruge cuibul de ucigaşi, căci din oraş al păcii (Ieru-salem) cum trebuia să fie, devenise un oraş de ucigași ai profeților iar acum vor să fie și ucigași de Dumnezeu.

În patru zări ale lumii vor fi împrăştiaţi, fiindcă n-au vrut să asculte cuvântul plin de dragoste al Fiului lui Dumnezeu:

„Ierusalime, Ierusalime, care ucizi pe prooroci şi cu pietre alungi pe cei ce vin l atine…De câte ori am vrut să vă adun precum adună cloşca puii ei sub aripi şi n-aţi vrut..Iată, casa voastră vi se lasă pustie.” Pentru două mii de ani.

Prof. Vasile Găurean