U M B R A C R U C I I

IISUS –Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Omului în acelaşi timp - cunoaşte toate cele tulburătoare ce au să vină pentru Sine şi pentru veacurile ce vor să vină, în ceea ce va fi Timpul Preasfânrt al Bisericii. O, dar pentru acel ceas al jertfei, atât de aproape, S-a coborât din înaltul bolţilor cereşti, de la Tatăl. Vremea era atât de aproape.... Nu în ani, ci zile şi ore.

Ucenicii par copleşiţi de clipa de faţă, când duşmanii, fariseii şi saducheii, s-au unit şi hulesc, prigonesc pe adepţii luji IISUS, dispreţuindu-i şi interzicându-le accesul în sinagogi, iar pe IISUS îl vor dat morţii. Înfricoşătoare răutate, duşmănie şi ură! Demonii îi împuing cu coarnele la toată netrebnicia. HRISTOS vede însă mai departe şi le spune tot adevărul iubiţilor săi discipoli : „Precum vedeţi, urcăm la Ierusalim, iar Fiul Omului va fi dat pe mâna arhiereilor şi a cărturarilor; îl vor osândi la moarte şi-l vor da pe mâinile păgânilor; îşi vor bate joc de el, îl vor scuipa, îl vor biciui, şi-l vor ucide, dar peste trei zile va învia.”(Mc.10.32). Ca şi cum un văl ar sta pe mintea lor, viitorii apostoli, cugetă doar la înfricoşătoarea imagine că iubitul lor Învăţător, Fiul lui Dumnezeu, va fi dat în mâinile păcătoşilor. Îi copleşeşte şi-i cutremură. El, Dumnezeiescul Fiu al Părintelui, să sufere acestea din partea unor netrebnici şi... să moară? Cum e cu putinţă asta? Cum oare Cel ce porunceşte oştirilor de stele şi înaltelor spirite cereşti, de care se cutremură îngerii şi puterile cele înalte să fie batjocorit, chinuit şi să moară? În ce adâncuri înfricoşate de umilinţe şi smerenie se coboară Dumnezeu? Mintea se cutremură. Doamne, dar cu ei ce se va alege? Ce vor face ei, care au părăsit toate, cum spunea verhovnicul Petru, cel mai în vârstă, mai curajos şi mai înţelept parcă? Nu, ei nu se îndoiesc, ştiu că Preabunul şi Dumnezeiescul Fiul al Părintelui veşnic este cu ei cu adevărat. L-au văzut umbând pe mare, potolind tălăzuirea valurilor şi sufletelor. L-au văzut la extraordinara multiplicare a pâinilor şi peştilor (O, voi,cei înfometaţi din veacuri, aduceţi-vă aminte!). L-au văzut vindecând boli de nevindecat şi poruncind morţii: „Du-te de la fiica lui Iair, lasă-l din gheara ta pe fiul văduvei din Nain, slobozi-l pe Lazăr, prietenul Meu mort de atâtea zile!” Numai Dumnezeu poate face asemenea fapte care-s mai mari decât scoaterea din Eghipet, decât scoaterea apei din stâncă, decât a tăia Marea Roşie în două. Cel Atotputernic, neîncăput de ceruri şi totuşi întrupat ca un frate preiubit al lor, e mai mult decât faptele acelea pe care tot El le-a săvârşit neîntrupat prin sluga Sa, Moise....

Nebunii aceştia din Sinedriu vor să-l ucidă pe IISUS. Da, aşa au hotărât într-o „şedinţă” ţinută acasă la Caiafa, marele Preot. Dar, dacă HRSTOS a înviat pe atâţia şi poate porunci Vieţii şi Morţii ca unor slugi ale Sale, nu S-ar putea învia pe Sine? Da, Învierea avea să fie cea mai mare minune a lui IISUS. Răcnească răutatea omenească precum ştie, cărturarii cei cu ochii împăienjeniţie de seacă citire, mai marii poporului, cei cu ciucurii reverendelor şi prosteasca fală de călăuze ale norodului (călăuze oarbe). Dincolo de umilinţa din partea unor unor netrbnici care-l vor învinui mincinos, scuipa, huli, biciui...O veacuri, cutrenuraţi-vă! Fiul lui Dumnezeu biciut până la sânge! Îmbrăcat în hlamidă de purpură mincinoasă! Batjocorit de o gloată de nemernici cocoţaţi la conduccerea lui Israel - a poporului ales... Încoronat cu spini Marele Împărat al Universului!!!... Răstignit pe cruce ca un tâlhar şi între tâlhari...

Aşa văd ei, bieţii ucenici cu suflet de copii, dar IISUS, dincolo de chinuri şi moarte vede strălucirea orbitoare a Învierii, mântuirea întregului neam al oamenilor, deschiderea Raiului, împăcarea Tatălui cu fiinţele pământeşti, înfrângerea beznelor, păcatelor şi atotputerniciei Morţii, zorii copleşiţi de lumina altui veac...

Se pornesc deci la drum spre Ierusalim, cetatea vrăjmaşă ascunsă între nori pe muntele Moria, unde cândva Avraam îşi dusese pe fiul Isaac spre a fi jertfă. Dumnezeu l-a oprit atunci pe Avraam, dar acum dumnezeiescul Fiu se va jertfi întru adevăr. El este Mielul de jertfă, IISUS, Dumnezeu şi Om. Întregul Univers priveşte înfiorat la cele ce sunt gata să se întâmple.

Acum Păstorul merge în frunte şi mioarele-ucenici vin temătoare în urmă, nu ca altădată, narează evanghelistul Marcu această impresionantă, picturală scenă. „Şi erau pe drum suindu-se la Ierusalim, iar IISUS mergea înaintea lor. Şi ei erau uimiţi şi cei ce mergeau în urma Lui şi se temeau.”(Marcu,10,32). Singur Toma păruse mai curajos. Când auzise că IISUS are să meargă în mijlocul vrăjmaşilor Săi, să fie batjocorit şi să moară, el le zisese: ”Să mergem şi să murim şi noi cu el!” Fericit, iubitor şi brav Apostol!!”

Iubiţi cititori şi cititoare, veniţi şi voi cu toţii în aceste zile, să ne suim la Ierusalim cu HRISTOS! Să fim gemenii lui Toma! Să suferim şi noi cumplita nelinişte atât de umană a lui IISUS în Ghetsimani, să suferim cu El hulele, pălmuirile, batjocura, chinurile. Va veni poate o duioasă femeie Veronica să ne ştergă sudoarea şi sângele... Să ducem şi noi un pic crucea lui IISUS cu Simon din Cirene, ca nişte fraţi mai mici ai Marelui Împărat ceresc! Căci astfel vom învia şi noi la o altă viaţă, într-un alt veac, copleşit de lumină şi veşnică fericire.

Nu, nimeni nu-L forţează pe HRISTOS spre chin şi Cruce, cum cred vrăjmaşii Lui şi unii mai slabi de minte după aceea, ci numai dragostea Sa pentru noi. El este Atotputernic, Suveran: „ Pentru aceasta Mă iubeşte Tatăl, fiindcă Eu îmi pun viaţa Mea, ca iarăşi să o iau. Nimeni n-o ia de la Mine. Însumi o pun. Putere am Eu ca să o pun şi putere am ca iarăşi să o iau. Această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu.”(In.1017-18).

Auziţi oare, farisei şi caiafe şi ucigaşi de rând? Vreţi să îngropaţi Viaţa în morminte? Pe Împăratul slavei şi veacurilor, Atotputernicul? Dar cum s-ar putea aceasta? Nebuni sărmani şi orbi!!

O, milostive Stăpâne, Împărate şi Dumnezeule al veacurilor şi istoriei! Primeşte-ne să venim în urma Ta cu ucenicii, suindu-ne la Ierusalimul unde ne vei mântui pe toţi, ridicându-ne în Împărăţia ta fără de suspinul şi rătăcirile vremii noastre. Să strigăm cu drag ”Osana! Bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului!” Să fim lângă Tine la Cruce, alături de Maica ta Preasfântă, de ucenicul Ioan al iubirii şi de sfintele femei. Nu, nu Te vom părăsi. Vom muri şi vom învia cu Tine, IISUSE HRISTOASE, Stăpânul, Împăratul, Domnul şi Dumnezeul nostru.