10 Mai – Ziua Independenţei Naţionale a României

În seara zilei de 9 Mai 1877, în ședința Camerei Deputaților, deputatul av. Nicolae Fleva îl interpelează pe ministrul de Externe, Mihai Kogălniceanu, despre raporturile României cu puterea suzerană otomană care supunea malul românesc al Dunării cu lovituri de artilerie.

Mihail Kogălniceanu răspunde la interpelare, pronunțând celebrul său discurs care se încheie cu cuvintele: „Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare!”.

A sesizat ulterior că nu a avut împuternicirea nimănui, nici a Guvernului, nici a Parlamentului, nici chiar a Principelui Carol I, șeful statului! În această situație, a convocat de urgență pentru ziua de 10 mai 1877, Parlamentul bicameral cu putere decizională! Camerele reunite votează astfel Independența, iar Carol I promulgă legea și proclamă Independența de Stat a României pe care o și câștigă în fapt pe câmpul de luptă, având comanda supremă, inclusive a armatei țarului Alexandru al II-lea, condusă de marele duce Nicolae, frate al țarului. El a fost în situația de a fi învins de otomani și luat prizonier la Grivița în lupta dintre cele două imperii, dar a fost salvat de Armata Română! După cucerirea Plevnei  și înfrângerea trupelor lui Osman Pașa, Principele Carol I a primit și titlul de mareșal al Rusiei, pe lângă cel al României.

Peste timp, poezia lui Vasile Alecsandri, “10 Mai”, a fost interzis de regimul comunist! În anul 1900, Take Ionescu în articolul “Dușmanul natural”, spunea: “Istoria ne-a făcut gardă civilizației europene împotriva năvălirii asiatice”.

Existența noastră este incompatibilă cu realizarea idealului Imperiului Rusesc… ostilitatea sa nu poate să înceteze decât în ziua când ar reuși să ne suprime sau în ziua în care îi va fi complet probat că îi este cu neputință să ne facă să dispărem.

Referitor la cele spuse de marele om de stat, Take Ionescu, ele sunt valabile și în prezent.

Istoricul francez Jules Michelet, în urmă cu peste 150 de ani, afirma: “Rusia, în natura ei, în viața ei proprie, este contra Europei, are în chip necesar minciuna”. Ortodoxia panslavistă și naționalismul imperialist exploatează cu abilitate fisurile existente create cu discretă duplicitate între frontul european și cel atlantic!