Victor Știr: Războiul care stă să înceapă, războiul ce se toarce

Când citeam despre criza rachetelor din Cuba aveam sentimentul că se exagerează în prezentarea acuității conflictului, și că nu va fi fost chiar atât de grav ceea ce s-a întâmplat. Totuși, înțelepciunea a biruit, și Nichita Hrușciov a retras rachetele sovietice din Cuba, pregătite pentru o întâlnire cu cele ale Statelor Unite.

Marți seara, i-am văzut pe greii lumii pe ecran, vorba fiind de Donald Trump la întâlnirea cu generalii săi, de Vladimir Putin, președintele Rusiei și pe Xi Jinping, președintele Chinei, fiecare adresându-se alor săi și lumii. Fiecare dintre cei trei și-a argumentat pledoaria pentru conflagrație, convins că adevărul se află de partea sa, că războiul său este drept și că va învinge. Cu extraordinarul arsenal militar pe care îl are și cu ridicatul nivel tehnologic american, Donald Trump se vede îndreptățit să încerce a aduce lumea în matca ei de normalitate; Vladimir Putin se simte îndreptățit și obligat să refacă și să dea prestigiu fostului imperiu, binecuvântat cu o longevitate de câteva secole, sub formă monarhică, comunistă sau în mixtura contemporană. Liderul chinez este încredințat că uriașa Chină are puterea și determinarea de a aduce în frontierele naționale insula Taiwan, pământ chinez, unde s-a a retras sub protecție americană China imperială sub generalul Chiang Kai-shek, ultimul împărat devenind un cetățen simplu, izgonit de la tron, puterea în China populară fiind luată de Mao Ze dong.

Între declarațiile curajoase, cu aer fast și momentele proclamării victoriilor va fi un spațiu umplut de enorma suferință a oamenilor simpli, însemnând pierderea vieții echilibrate dinainte, pierderea oamenilor dragi, a locuințelor, a speranței. Sânge, copii fără părinți, părinți fără copii, infirmi vor fi întâlniți pretutindeni, inimi rănite, îmi veci vindecabile vor plânge peste tot. Ce s-a zidit în zeci de ani, va fi spulberat în câteva zeci de secunde și rezidit în decenii.

Și aceste lucruri se întâmplă astăzi, când există atâta știință de carte, când oamenii sunt culți și instruiți cum niciodată altcândva. Și dacă diplomația, vorba bună, nu pot evita războiul, uciderea unui om de către altul, ei nevăzându-se niciodată față la față și neavând nimic supărător între ei, întrebarea care se pune este: la ce bun zoala cărții și a rugăciunii, dacă buna învoire nu găsește loc între oameni. La aceste întrebări nu vom avea un răspuns, ci mai multe, din partea multor cugetători, dar variantele nu vor mai avea nicio valoare după.

De fapt, ce să discutăm despre un viitor război când el este în desfășurare lângă noi, când există altele în alte părți ale pământului, și nenorocirea curge de acolo ca dintr-un nesecat izvor. Nu ne rămâne decât să ne rugăm Sfântei Treimi și Maicii Domnului să ne păzească, pentru că oamenii politici se aliniază marilor interese ale câștigurilor trecătoare ale acestei lumi care pare a nu se înțelege nici pe ea însăși.

Victor Știr