Și dac-a fost o cacealma cu împușcături?

„Când toată lumea are o aceeași părere, tu mai reflectează o dată.” (Napoleon Bonaparte-împărat al Franței)

Cinstiți boieri dumneavoastră, jupânese și domnițe, scuzați-mă și iarăși scuzați-mă, fac temenele înaintea domniilor voastre, dar eu nu cred. Nu cred, uite! Nu cred. Hai că vă spun ce...

Nu cred că s-a dorit asasinarea lui Donald Trump. Donald omul e un bărbat simpatic așa, ca persoană. Are în el ceva de copil mare, năbădăios și cam needucat

Cu mijloace criminale, s-a dorit a-i face un mare bine. Nu mă-ntrebați, fiindcă știți care bine. Vrea să candideze și Convenția republicană întrunită luni, 15 iulie deja l-a nominalizat. Cu aplauze cu tot, cu entuziasm. Vrea să fie iar președinte, deși este o reală amenințare pentru democrația americană și pentru viitorul statului cel mai puternic (încă) al planetei.

Din moment ce a stat o vreme pe un tron, rar om să nu vrea să fie veșnic acolo. Cel în cauză nu a condus, dar a girat asaltul asupra Capitoliului, ca să moară tot președinte. Cu probatoriu irefutabil, Curțile de Justiție ale multor state americane i-au pus interdicție de a candida, însă...Curtea Supremă a vrut altfel, adică să nu restrângă nici cât un fir de iarbă vasta libertate etc., etc.

Donald Trump, are o slăbiciune funciară pentru dictatorii lumii: Putin, Erdogan, Xi, Orban, nord-coreeanul Kim ăla Unu, cum își zice. I-ar plăcea să poată și el dicta așa, absolut.

Când e vorba să discute cu ei, să se impună, Donald Trump e slab, de tot slab. Maxima slăbiciune am văzut-o în felul cum a gestionat problema denuclearizării cu dictatorul nord-comunist al Coreei, cu momente penibile. Tu, statul „number one” și nuclear al planetei te dai mândru cu un nemernic dintr-un județ comunist.

Omul știe a face „America great again””doar în relațiile economice cu China și în felul cum vede relația SUA cu partenerii din NATO, din păcate doar cu o „lupă” economică. Uită că solidaritatea Europei cu SUA este vitală, când ne gndim la amenințările chineze pentru Taiwan și zona Pacificului. Cum ar face față Chinei, SUA singură? Cu acești „ochelari de vedere” ar trebuie să privească el problema Ucrainei. Nu numai noi avem nevoie de SUA puternică, ci și ei de noi.

SUA au nevoie de un om înțelept ca Joe Biden, dacă l-ar ține Dumnezeu, desigur, sau de un Kennedy tânăr cum e guvernatorul Californiei. Uite, la noi, ce năvală de oameni tineri și cu puțină minte dau năvală spre a fi la Cotroceni. Noi n-avem bătrâni ca ei.

După ce am văzut cum stau lucrurile, să trecem la palierul următor: „Cui prodest?” - cui folosește ce s-a întâmplat? Întâi, lui Donal Trump însuși, aspirațiilor lui de a fi iar ce a fost. (Aici, aș vrea să arăt o ciudățenie a destinului omenesc, care zice că e mai greu să obții iar ceea ce ai pierdut o dată, decât să dobândești ce n-ai avut niciodată, dar vom vedea.)

Privind cu atenție spre zidurile roșii ale Kremlinului, simțim că nimeni de pe planeta aceasta nu are un interes mai mare ca Federația Rusă de a veni la conducerea SUA un om care i-ar recunoaște toate furăciunile teritoriale luate Ucrainei. Federația gâfâie și așteaptă cu speranță toamna alegerilor americane, când e spre ziua mea de naștere.

Vă spun drept, nici China nu l-ar dori pe Donald Trump, fiindcă s-a lovit de măsurile economice ale lui, însă Xi nu se ocupă de prostii. Își ridică țara cu grăbire și cu tact, chinezește.

Aflat în Pensylvania, într-o mulțime de agenți ai serviciilor secrete și personal propriu, aspirantul la candidatură este lovit -zice-se și vede-se- tocmai în lobul superior al urechii drepte. Panică, ceva sânge și două linii roșii la distanță una de alta, pe fața victimei, de la ureche spre nas, parcă special trasate, să se vadă mai bine la camere și fotografii. M-au intrigat mult.

În spate, steagul american, ca o fâlfâire eroică, iar Donald Trump în picioare, biruitor, după ce s-a luptat cu agenții să-și recupereze pantofii, strigă brav către mulțime: „luptați!”. Desigur, trebuia să strige „Votați!”, că doar nu e Zelenski, dar asta e. (Să lupte cine n-are de luptat, americanii și să voteze cine n-are de votat, ucrainienii.)

Au fost trase opt gloanțe de către lunetistul Thomas Mattews Crooks de 20 de ani, aflat la o sută treizeci de metri de victimă, cu care a ucis un spectator nevinov gloanțe cu carea ucis un spectator și a rănit grav alți doi, plus unul pentru lobul urechii domnului Trump. Și restul de patru? Nici nu trebuia să ochească, atâta mulțime era. Să fi tras Th. Crooks cu arma lui A-R15(cred) și după ciori?

Ce imprecizie pe tânărul cu origini nord-irlandeze! Dacă ai și lunetă, de la o sută treij” de metri, glonțul e letal, ba chiar și cu o pușcă de vânătoare obișnuită.

Putea nimeri chiar și un fir de păr al fostului președinte, mai ales că nimeni nu l-a deranjat, deși martori l-au văzut cu arma în mână și chiar l-au arătat unui ofițer de poliție. De poliție și nu i-a păsat?! Glonțul putea să fie pe mijlocul urechii lui mister Trump, sau într-un fir de păr, dar noroc că vorbitorul, preocupat de un afiș contra imigranților, a întors capul, la momentul potrivit...

Cinstiți boieri dumneavoastră și jupânese, asemenea treburi de tot delicate se fac cu mare grijă, cu mare pricepere, adevărată artă a conspirației și acțiunii, treabă de laborator conspirativ, încât nici nu ne duce gândul.

Când în 1981, Ronald Reagan a avut și el parte de un atentat, procentele de votanți au sporit cu 22%, iar Donald Trump a fost nominalizat drept candidat după două zile. I-a prins bine acest atentat, fiindcă înainte erau mulți cârtitori. Va ține oare acest tsunami de entuziasm până la toamnă?

Pe când eram profesor (dar și acum) iertați-mă că voi fi un pic encomiastic, pentru mine, minciuna are un iz, o miasmă o simteam repede la elevii mei și la oameni. Adevărul are acea o mireasmă a purității în gesturi, voce și vorbe, în felul cum se înlănțuie lucrurile.

Când mulți dintre noi, poate nu vom mai fi, se va afla și adevărul, căci nimic nu poate sta sub pecetea tainei și să nu vină odată la lumină.

Prof. Vasile Găurean