Ion Diaconescu (1917-2011)

O ştire a întristat pe foarte mulţi cetăţeni ai acestei ţări: a murit Ion Diaconescu, preşedintele de onoare al P.N.Ţ.C.D. Ion Diaconescu a reprezentat modelul de om politic de care are atâta nevoie România; onest, tenace, de neînduplecat când era vorba de respectarea principiilor creştin-democrate, devotat până la sacrificiu ideologiei P.N.Ţ.C.D. şi propăşirii României.

S-a născut la 25 august 1917, în comuna Boteşti, judeţul Argeş. A fost diplomat al Institutului Politehnic Bucureşti, Facultatea de Electromecanică, promoţia 1942, apoi inginer în cadrul Ministerului Economiei Naţionale (1942-1947). În anul 1936 a devenit membru al Partidului Naţional Ţărănesc fiind membru al Biroului Central al Tineretului PNŢ(1944-1947).

În timpul procesului, Maniu Mihalache a organizat difuzarea de manifeste de protest împreună cu Nicu Adamescu, Alecu Bratu şi Sergiu Macarie, fapt pentru care a fost arestat în noaptea de 2/3 decembrie 1947. A fost condamnat la 20 de ani de muncă silnică. A urmat apoi calvarul închisorilor comuniste: Jilava, Aiud, Baia Sprie, Râmnicu Sărat. Ultimii şase ani din închisoarea de la Râmnicu Sărat i-a petrecut în izolare totală. După graţierea din anul 1964, a lucrat la întreprinderea “Ascensorul”, în atelierul de proiectare.

Ion Diaconescu şi-a dedicat viaţa Partidului Naţional Ţărănesc, României. În condiţiile regimului comunist, riscând să fie iarăşi privat de libertate, împreună cu Corneliu Coposu şi Ionescu Galbeni au căutat să reorganizeze partidul. Denunţat, din nou a trecut prin anchete dure care au luat sfârşit după omorârea lui Victor Coconeţi.

Cu toată teroarea instituită de regimul communist, ţărăniştii au reuşit în anul 1987 să afilieze Partidul Naţional Ţărănesc la Internaţionala Democrat Creştină. Adeziunea a fost dată publicităţii după legalizarea partidului, în 1990.

După anul 1990 a ocupat diverse funcţii: prim-vicepreşedinte al PNŢCD (decembrie 1989), deputat PNŢCD (1990-1992), liderul grupului parlamentar PNŢCD şi al PER (din septembrie 1992), preşedintele PNŢCD (1996-2000), preşedinte de onoare al PNŢCD din anul 2000.

În această perioadă a avut şi o bogată activitate în Parlamentul României: legislatura 1996-2000, membru al Biroului Permanent, preşedinte al Sesiunii Parlamentare Ordinare, preşedintele Camerei Deputaţilor.

Acest ţărănist” din tată-n fiu”, provenit dintr-o familie cu un cult pentru religie, generaţii întregi având membrii care au îmbrăcat haina monahală, activând pe scena politică românească, a fost cu adevărat deschizător de drumuri preţuit şi iubit de tovarăşii de idei şi respectat de adversari.

Istoria va decanta şi va stabili rolul decisiv jucat de PNŢCD în democratizarea României, în îndreptarea României spre valorile democraţiei, spre civilizaţia europeană. Ion Diaconescu a fost unul din factorii determinanţi în stabilirea liniei politice a PNŢCD alături de Corneliu Coposu, Ionescu Galbeni, Ion Raţiu, Gabriel Ţepelea etc. linie politică care a contribuit decisiv la acceptarea României în NATO şi în Uniunea Europeană.

Bine cunoscut ca politician, dar foarte puţin cunoscut ca om, Ion Diaconescu, în ciuda suferinţelor de nedescris la care a fost supus de un regim totalitar străin firii poporului român, pentru cei care l-au cunoscut îndeaproape este excelentul analist politic, omul apropiat de cei năpăstuiţi, de integralitate morală desăvârşită, omul care nu făcea rabat în privinţa principiilor politice pentru care a suferit atât de mult dar deschis oricărei discuţii, omul cu un umor de o fineţe şi delicateţe remarcabile.

Marea dorinţă a acestui mare român, neîmplinită încă, a fost ca PNŢCD să revină în prim planul politicii româneşti. Acum când Ion Diaconescu s-a dus lângă marii înaintaşi - Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Raţiu etc. - să spunem creştinescul “Dumnezeu să-l odihnească“ şi din puţinul nostru să aprindem o lumânare, rugându-ne lui Dumnezeu să-i asculte dorinţele care împlinite ar duce la o Românie în care democraţia şi bunăstarea s-ar simţi la ele acasă.

Biroul de Presă al PNŢCD Bistriţa-Năsăud

Pentru conformitate: prof. Totir Constantin.