Coperta – ca sinteză a cărţii

Cărţi şi cărţi… deschise sau închise, citite sau uitate într-un raft. Ele rămân ca o veşnică amintire a unui creier obsedat de tentaţia de a lăsa posterităţii ceva, măcar o cugetare asupra existenţei proprii sau a colectivităţii.

Când alegi o carte de pe raft speri să-ţi satisfaci o curiozitate sau să te informezi, sau să-ţi umpli sufletul de lirismul declarat al poetului.

Şi coperta ne poate inspira în alegere. Dacă e ilustrată, visul lectorului începe cu ea.

Azi aleg volumul COMPLEXUL PENELOPEI, scris de profesoara Georgeta Măluţan. Ne duce în legendă începând cu coperta în simbioză cu titlul cărţii.

Dacă deschidem cartea cu coperta în afară, vedem în centrul desenului realizat de Andrei Apostol, o fiinţă feminină suplă, elegantă, cu braţul drept adus înspre tâmplă, iar cel stâng întins a îmbrăţişare. De sus coboară parcă un bărbat. O fi alesul soţ, de care îşi mărturiseşte puternic dependenţa? Se pare că da, fiindcă pe alături apar mai multe imagini ale unor bărbaţi, puşi la picioare; unul ţine parcă un discurs cu braţele ridicate, iar din arătătorul braţului drept ţâşneşte o flacără; mai aproape de centru, un fel de „hopa –Mitică” stă gata să-şi piardă echilibrul. Dar eroina din centru îşi ţine curajos steagul! Imaginea fiind dublată în sens văzut în oglindă, adică pe ambele coperte aceeaşi dar inversată, întăreşte ideea de adresare a poetei, doar în direcţia aleasă. Amin! (aşa să fie!)

Puritate (albul) şi credinţa simbolizată în imaginea Penelopei cu părul ca abanosul.

Iată şi confirmarea: „De fapt, n-am mai trăit de atunci fără tine,/ oricâte încercări am făcut./ Nu reuşeam decât să constat că păşeai deodată cu mine/ şi, dacă nu-ţi vedeam privirea, nu mergeam mai departe,/ aşteptam să-mi dai verdictul, să mă supun” (…). Ca să pot risca, am învăţat să văd o secundă cu ochii tăi (Alături); sau „Într-un fel, ai început să-mi desenezi o lume în care trăiesc liniştită şi gata să primesc/ linii noi şi contururi de ceară topită proaspăt/ de respiraţia vântului ce ai dorit să fii” (Într-un fel).

Cartea e structurată pe patru capitole: Complexul Penelopei, Extensii, Pluraritatea Tantum şi Singularia Tantum, fiecare cuprinzând câte 15 poezii.

„Poezia Georgetei Măluţan se înscrie în tipare clare de lirică modernă (…) prezenţa unui lirism ce nu este expus, ci trebuie atent descoperit”, ne spune doamna Elena M. Câmpan, care prefaţează volumul.

Cartea e atractivă, are fiecare poezie şi un mesaj şi poate fi citită şi de cei din generaţia veche. Ea aduce prospeţime şi prin existenţa unei Penelope trăind într-o lume atât de bulversată de goana după profit şi dorinţa de a-ţi crea mereu o imagine cât mai „sexuală”.

Aceste modeste rânduri vin din partea unei bunici, care într-o conversaţie imaginară cu un tânăr scriitor s-a autodefinit aşa: „Nu sunt decât o veche carte/ Uitată-n raftul prăfuit” (Ce aş putea fi)… dar plecată spre drumul uitării mai poate avea admiraţie pentru prospeţimea pură a unui talent tânăr întruchipat în poeta/scriitoarea Georgeta Măluţan.