„Contumelia si dices, audies”

Aşa spune o cugetare a strămoşilor noştri romani şi care s-ar traduce cam aşa. „Ofense de vei spune altora (de vei zice), îţi vei auzi şi tu.”
Astfel, se zice că un cuplu tocmai ieşise de la o sindrofie şi se îndrepta acum seara spre casă. Pe drum, bărbatul, care văzuse la acea petrecere felurite chipuri şi trupuri, îi zice constatativ doamnei sale trecute acum de mult de vârsta maturităţii feminine.
-Scuză-mă, tu, da’ ce fund mare ai! Cât o maşină de spălat”
Cuminte şi răbdătoare, femeia nu-i răspunde domnului soţ şi este capabilă să-şi ascundă suferinţa trecătoare.
Acasă, cum e târziu, oamenii se culcă, dar omul nostru, mai venindu-şi în fire şi cunoscând că mai plăcut şi gustos e ceea ce ai acasă decât sandvişurile de prin târg, se apropie de soaţa lui, dorind cum se exprima Eminescu: ”O oră de amor”. Pricepând ce vrea domnul, soaţa îi replică.
-Pentru o aşa rufă mică, nu-mi mai pornesc maşina de spălat.