Anul Omagial 2012

- al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor
- proiect religios duhovnicesc –

O nouă carte a domnului învăţător din Lunca-Ilvei, Ieronim Someşan, aduce un prinos de recunoştinţă înaintaşilor dar şi o cale de a pune un balsam pe rănile sufleteşti şi trupeşti prin taina Sfântului Maslu.
Cartea de 51 de pagini, apărută la editura Venus Star, Năsăud, demonstrează că noţiunea de patriotism nu este doar un termen depăşit ci o parte importantă a sufletului său. Ancorat în evenimentele contemporane domnul învăţător nu uită nici trecutul acestor locuri pline de istorie. Cartea cuprinde patru capitole despre taina Sfântului Maslu, preoţii care au slujit pe aceste locuri (Valea Ilvelor), jertfele membrilor Delegaţiei Ilvei Mari, care au participat la 1 Decembrie 1918 la Alba-Iulia şi mărturii în timp despre personalităţi deosebite legate de aceste meleaguri.
Legat de taina Sfântului Maslu aflăm că harul duhului sfânt pentru vindecarea de boli trupeşti şi sufleteşti întăreşte sufletul în faţa încercărilor omului pe Pământ:
„De este cineva bolnav între voi, să cheme preoţii bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn întru numele Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui.” (Iacov 5, 14-15)
Săvârşitorii acestei taine sunt preoţii iar primitorii ei sunt atât cei bolnavi trupeşte cât şi sufleteşte, primiţi cu bunăvoinţă şi trataţi ca nişte fraţi fiindcă poartă chipul lui Dumnezeu şi rănile suferinţei Mântuitorului.
Dacă a fost o perioadă în istoria neamului când între partea trupească şi cea spirituală părea să fie pusă o stavilă de netrecut, în zilele noastre aproape în toate spitalele există o capelă sau o biserică în apropierea lor.
Astfel se face trecerea la capitolul al doilea care vorbeşte despre jertfa medicilor ilveni: dr. Aurel Sasu, dr. Titus Slăvoacă şi dr. Pavel Gălan, participanţi la Războiul Reîntregirii.
Printre preoţii care au înscris o pagină luminoasă în istoria acestor locuri sunt amintiţi Ion Galan, Ieronim Slăvoacă, Iuliu Ciolceriu. De numele preotului Ieronim Slăvoacă se leagă debutul literar al lui Liviu Rebreanu (cu nuvela Codrea) a cărui aniversare se apropie (27 noiembrie 1985).
Profesorul universitar Alexandru Husar, trecut si el în eternitate, fiu al acestor meleaguri, menţionează: „Un preot de la ţară îl invită să scrie, aflând cât de frumos povesteşte, deşi spune că nu se pricepe la scris, pe un ton care sună oracular: D-le Rebreanu ar fi o mare plăcere pentru noi dacă duminica viitoare ne-ai citi compoziţia dumitale despre cele auzite... ! Şi Liviu, sfios cum era, în după-amiaza sortită, a citit în faţa tineretului schiţa sa Codrea, asistenţa rămânând încântată de ea”.
Al treilea capitol al cărţii este Marea Unire de la Alba Iulia – 1 decembrie 1918 la care a participat o delegaţie din Ilva-Mare ce purta „Tricolorul” pe care au depus jurământul în uralele ilvenilor ce strigau: „Trăiască Romania Mare!”, „Vrem să ne unim cu Ţara!” şi „Treceţi batalioane române Carpaţii!”.
Din delegaţie au făcut parte: gospodarul Marcu Boca – delegat al comunei Ilva-Mare în Colegiul Electoral al Năsăudului, locotenent doctor Titus Slăvoacă, locotenent doctor Pavel Gălan, învăţătorul Ieronim Galeş, primarul Ambrozie Galeş, plutonierul şef de post Florea Ureche, gospodarul Constantin Gălan si preotul Iuliu Ciolceriu (op. cit. pag. 19).
Sunt amintite apoi numele lui Ion Creangă, ai cărui înaintaşi provin din Ilva-Mare (conform Teodor Tanco), al Veronicăi Micle, ce ar fi ajuns în Moldova cu ajutorul preotului Ion Gălan, al cronicarului Pavel Gălan şi al lui Mihai Eminescu, ce a trecut prin aceste locuri, ajutat de brigadierul silvic Pavel Gălan, în drumul său spre prietenul din Feldru, Ion Neamţu.
Cartea este bogat ilustrată cu pozele celor despre care s-a scris, a lui George Coşbuc, a Liviei Rebreanu, prietena medicului Aurel Sasu (prototipul Laurei şi a lui Aurel Ungureanu din romaul Ion), sau a Letiţiei Slăvoacă, prietena din tinereţe a lui Liviu Rebreanu.

Impresionează concluziile autorului legate de oamenii acestor locuri: „Ilvenii sub ocrotirea bisericii, trăiesc mereu o viaţă în domeniul binelui şi răului, care le pune lumină în ochi şi cumpăt în judecată. Urmaşii foştilor grăniceri cătane negre îşi caută dorul şi îl transformă în fir de iarbă. În casa lui Dumnezeu, în poiana zeilor, îmbrăcată în zumzet continuu de greieri, albine şi păsări, miroase a ierburi sfinte şi a soare, unde iubirea e mierea vieţii iar mângâierea fagurele ei”.

Prof. Ana Berengea
Înv. Veronica Sasu
Ilva Mare