Principalii factori şi interdependenţa lor în practicarea unei apiculturi moderne

Matca

Între apicultori circulă o vorbă: „Dă-mi o matcă bună ca să-ţi dau o familie de albine puternică”.
Matca este baza întregii familii cu albine, de calitate, el depinde de creşterea cantităţii de albină lucrătoare şi implicit producţia de miere. Apicultorul trebuie să fie în permanenţă preocupat în a creşte mătci din familii de albine „recordiste”, sănătoase, blânde, cu instinct de acumulare foarte dezvoltat şi înclinaţie redusă spre roit.
În România sunt foarte mulţi apicultori specializaţi şi autorizaţi în producerea de mătci selecţionate. O soluţie ar fi şi achiziţionarea de mătci selecţionate de la apicultorii autorizaţi în creşterea mătcilor.
Cei mai buni producători de mătci selecţionate, se spune că, ar fi din jud. Buzău, Vâlcea, Sibiu, Iaşi şi la Institutul Apicol din Bucureşti.

Stupii

În România au fost standardizaţi mai multe modele de stupi, astfel ca apicultorul să poată alege ce model de stup i se potriveşte cel mai bine pentru el şi zona în care practică apicultura. Aceştia sunt: 1. Stupul vertical – ME; 2. Stupul vertical – VT; 3. Stupul orizontal; 4. Stupul vertical RA 1001
Oricare ar fi tipul de stup ales, apicultorul trebuie să aibă în vedere că, pentru comercializarea materialului biologic, este strict necesar ca ramele să aibă acelaşi stas practicat în România. În caz contrar, pot apărea probleme la transvazarea ramelor de la un stup la altul. Totuşi, cei mai mari specialişti în apicultură recomandă stupul vertical deoarece tendinţa de dezvoltare a familiei de albine este pe verticală şi în acelaşi timp se pot aplica cele mai bune tehnologii de creştere a albinelor.
Un renumit apicultor, cu un număr mare de familii de albine şi cu rezultate foarte bune în producţia de miere, a spus cam aşa: „În apicultură, lucrările trebuie efectuate la timp, cât mai rapid, uşor, simplu şi eficace. Pentru mine, stupul ME este cel mai potrivit” Rămâne ca dumneavoastră să alegeţi stupul care vi se potriveşte cel mai bine în funcţie de scopul pe care-l urmăriţi.

Starea de igienă şi sănătate a albinelor

Se spune că e mai uşor să previi decât să tratezi o boală. De aceea, apicultorul trebuie să fie conştient că menţinerea unei stări de igienă în fiecare familie de albine, precum şi în întreaga stupină, face mult în prevenirea unor boli la albine, unele dintre ele fiind foarte periculoase, necruţătoare. Familiile de albine bolnave, ca urmare a lipsei de igienă, a lipsei de atenţie din partea apicultorului, a lipsei tratamentelor obligatorii, au un randament foarte scăzut, mergând până la lipsa de productivitate.
Apicultorul trebuie să fie un bun observator, în primul rând din exteriorul unei familii de albine, şi acolo unde sunt suspiciuni de boală trebuie să intervină imediat pentru rezolvarea problemelor apărute.
Dacă ceva nu înţelege sau nu ştie, e bine să consulte cartea „Bolile şi dăunătorii albinelor” de dr. Mircea Marin şi dr. Ilie Opadă, să consulte revistele de specialitate sau să întrebe apicultori mai experimentaţi pentru a obţine cele mai bune sfaturi şi modalităţi de tratament. În cărţile de specialitate sunt enumerate multe boli a albinelor, dar cele mai periculoase ar fi: I – Varroza, II – Loch Americană, III – Puietul văros, IV – Nosemoza, V – Braula.
Dr. Mircea Marin, cel care a creat medicamentul Varacet, spune, în faţa elevilor de la Liceul Apicol din Bucureşti că „Toate îmbolnăvirile şi epidemiile la un loc, nu provoacă atâtea daune în apicultură câte daune provoacă acest parazit numit Varroa Jacobsoni”.
Deci, foarte mare atenţie la Varroa!
Vasile Cadar, apicultor

Principalii factori şi interdependenţa lor în practicarea unei apiculturi moderne
Condiţiile meteorologice

Fenomenele naturale sunt şi ele determinate în producţia apicolă şi de multe ori nu stă în puterea apicultorului să le combată. Totuşi, apicultorul poate lua unele măsuri care se referă la împachetarea stupilor pe timpul iernii, crearea de perdele de protecţie, completarea rezervelor de hrană, umbrirea stupilor, deplasarea stupilor în zone necalamitate şi multe altele.

Apicultorul

De priceperea, experienţa şi puterea de muncă a apicultorului depinde, într-o foarte mare măsură, producţia apicolă. El trebuie să fie foarte bine pregătit teoretic, dar mai ales practic, să aibă foarte multă iniţiativă şi nu în ultimul rând să fie mereu informat cu cele mai noi tehnologii de creştere a albinelor.
Pe lângă cărţi şi reviste de specialitate, internetul oferă foarte multă informaţie despre apicultură. Important este să ştii să alegi ce e bine şi ce este greşit. Pe vremuri, ACA organiza foarte multe schimburi de experienţe în stupinele unor apicultori cu rezultate foarte bune şi foarte bune în producţia apicolă! Păcat că astăzi nu mai sunt astfel de iniţiative. Acolo, direct în stupină, în atelierul stupinei sau în pastoral, apicultorul începător deprindea cel mai bine meseria de apicultor.

Mijloacele de transport

În condiţiile ţării noastre, o apicultură modernă şi rentabilă nu poate fi concepută fără stupărit pastoral şi acesta fără mijloace de transport adecvate. O stupină care nu se poate deplasa în pastoral, fie şi numai câţiva kilometri, are în general un randament mai scăzut. Chiar şi în condiţiile actuale, când statul român aproape că nu ajută deloc practicarea stupăritului pastoral, este recomandat a nu se renunţa la transportul stupilor la sursa de cules. Este foarte important ca transportul să fie pregătit din timp, mijloacele de transport asigurate la momentul potrivit, operativitate şi eficienţă.

Aprovizionarea cu materiale apicole

Pentru a reduce costurile de transport şi a micşora timpul necesar aprovizionării cu materiale, trebuie aleasă baza de aprovizionare cea mai apropiată şi cu preţurile cele mai mici. Sunt foarte bine venite magazinele cu specific apicol permanent, târgurile şi expoziţiile periodice din care apicultorii pot să se aprovizioneze cu materiale, medicamente, biostimulatori şi multe altele. Este recomandat ca aprovizionarea să se facă din timp deoarece întârzierile pot avea repercusiuni grave asupra dezvoltării stupinei. Lipsa fagurilor, de exemplu, poate stagna dezvoltarea familiilor de albine.