Poeta Virginia Brănescu, din nou, „La porţile iubirii”

Cunoscută, afirmată şi apreciată scriitoare şi pictoriţă bistriţeancă, d-na Virginia Brănescu propune cititorilor ei numeroşi a 15-a carte cuprinzând poeme de iubire, în stil clasic, sugestiv intitulată „La porţile iubirii”, Editura Karuna 2014.
Deschidem această consemnare cu o mărturisire de scriitor a autoarei: „După o experienţă de jumătate de veac de căsnicie (bunică cu nepoţi) şi având o vârstă înaintată am hotărât, totuşi, să scot această carte ca o mărturisire în faţa publicului cititor, dar am avut grijă să evit o expunere vulgară şi sper că am reuşit”.
Din bogata biografie a scriitoarei, născută la Bistriţa în anul 1928 şi având ca studii superioare Facultatea de Psihologie, Pedagogie, Cluj-Napoca, 1954 şi funcţionând, ani de zile ca profesor de Limba Română, profesor de pedagogie şi psiholog şcolar, desprindem că, pe lângă cele 14 cărţi publicate, ca membră a Societăţii Literare „Conexiuni” din Bistriţa şi a Ligii Scriitorilor din România, artistul plastic Virginia Brănescu a avut 12 expoziţii de pictură, 10 personale şi 2 de grup, deţinând tablouri în colecţie particulară în Germania, Franţa, Canada, SUA şi primind diferite premii pentru literatură, spre exemplu – Premiul II din partea juriului Liter Fest Vancouver Canada şi Premiul II la Festivalul Internaţional de Literatură Contemporană din Pamplona – Spania.
Naşul literar al autoarei a fost regretatul profesor George Vasile Raţiu, fost director al C.C.D. B-N.
Merită să cităm din poeziile excepţionale cuprinse în acest volum, elegant şi din punct de vedere plastic, datorită coperţilor realizate de d-na Mariana Irimia, consilier editorial fiind chiar directorul Editurii Karuna, Tiberiu Irimia. „Lacrimi de dor/ Din iubiri s-a născut/ Lacrimi de dor/ De-ai văzut n-ai crezut!/ Şi te întrebi/ Ce rost ai pe pământ iubire?/ Când te alung iar te chem/ Şi viaţa-mi blestem/ C-ai venit dar mă tem/ C-ai să pleci!/ Tu-mi dai lacrimi şi dor/ Eşti de viaţă izvor/ Dar eşti vis trecător iubire!” (Romanţă).
Mai remarcăm poezia „Vrăjire”, dedicată soţului: „Cartea mea cu vorbe dulci/ S-o citeşti când să te culci/ Să n-ai pururi liniştire/ Dor în gând, dor în privire/ Până nu-i veni bădie/ Să-ţi descarci inima mie!”
Dintre titlurile de poeme importante amintim şi poezie „Tu”, scrisă în vers alb: „Mi-ai dat poezie/ Şi zări/ Mi-ai dat bucurie/ În căutări!/ Mi-ai dat şi durere-n uitări/ A nins peste mări!”
Mai amintim titlurile „Ecou tomnatic”, „Epitaf”, „De ziua ta”, „Revenire”, „Elegie” „Melancolie”, „Adolescenta”, „Taina”, „Studentul”, „Astronomică”, „În arta penelului”, „Cerşetor la uşa ta”, „Pe un album de Anul Nou – măşti”, „Închinare”, „Lacrimi” etc.
Încheiem acest demers al poetei Virginia Brănescu cu poemul intitulat „Chiar poezia”: „Poezia/ E o rază de soare/ Ce ţi-a bătut în geam/ Dimineaţa/ Un boboc de lalea/ Ce s-a deschis/ Să-ţi aducă lumină/ În suflet”.
Cartea Virginiei Brănescu – „La porţile iubirii”, apărută în apropierea Sărbătorilor Pascale ne aduce un strop de lumină în suflete, din lumina lumii a mântuitorului Iisus Hristos.
Autoarea a reuşit să readucă în prim plan, cu deosebită sensibilitate şi afectivitate, cel mai nobil sentiment al omenirii – iubirea – făcând un profesionist, pertinent şi înălţător Feed-Back al trăirilor pe care le are omul pe Pământ, într-o anumită perioadă, versurile curgând în acest sens, dând dovadă de o maturitate debordantă în modul de a privi frumosul adevărat.