Dreptul la replică, referitor la articolul: „Poetul Remus Dale din Năsăud, întemniţat pentru că a îndrăznit să se îndrăgostească de poporul român”, Răsunetul din 14 iunie 2014, ora 22.45

Văzând articolul am crezut că este un material documentat, dar am constat că doamna prof. ec. Ştefania Monica Măgurean a vrut să povestească despre părinţii dânsei (şi alte personalităţi din Sângeorz Băi) şi mai puţin despre cel care a fost Remus Dale, pe care nu l-a cunoscut, dar scrie din cele povestite de mama dânsei.
Constatăm cu tristeţe că oricine poate scrie şi publica articole la ziar, fără nicio documentare, doar pentru a se afla în paginile sale, fără a cunoaşte nimic despre viaţa scurtă (de numai 30 ani) şi plină de durere a celui care a fost Remus Dale.
Întrebare: Cu ce scop a scris d-na articolul? Ca să-şi laude familia generoasă?
Dacă a vrut să scrie despre poetul Remus Dale, ce legătură are Virtus Romana Rediviva din Sângeorz Băi cu el?
Dacă d-na voia să scrie despre el, trebuia să se intereseze, să se documenteze, fiindcă există rude chiar în Năsăud, unde spune că mama dânsei a fost colegă cu Remus Dale, există arhiva Colegiului Naţional „G. Coşbuc” unde şi-a publicat o parte din poezii.
Referitor la sora care l-a apostrofat, de ce nu i-a dat numele, fiindcă în acea perioadă erau încă două surori şi alţi trei fraţi, iar acum are nepoţii care l-au cunoscut bine.
Scrie din amintirile mamei, despre care spune că i-a fost colegă de clasă. Unde? El a fost o scurtă perioadă elev la liceul din Năsăud (în actuala clădire a Colegiului „G. Coşbuc”), iar mama dânsei, înţelegem din articol, că a fost educatoare, deci şi-a făcut studiile la Şcoala de Aplicaţii.
Când au intrat maghiarii în NV Transilvaniei, familia l-a trimis la Făgăraş, unde a terminat liceul, apoi a fost student la Cluj, la Facultatea de Drept (eminent la ambele forme de învăţământ).
Cei care l-au cunoscut ştiu că era un om ordonat, care se îmbrăca decent: la costum cu cămaşă şi pantaloni la dungă, nu cum zice doamna „cu maiou şi sacou” şi n-ar fi acceptat niciodată ceva de la alte persoane. La ce concerte ar fi putut participa cu cele „patru cămăşi şi o pereche de pantaloni”, dacă, fiind deţinut politic, avea domiciliul forţat, iar familia l-a susţinut permanent.
Nu avea nevoie de „slănină, brânză şi o prăjitură de casă” a doamnei Ingi Rusu Mateciuc ) ne întrebăm: a venit mama dânsei în mod special să-i dea mâncarea şi hainele? pentru că avea părinţi şi fraţi care i-au fost alături.
Aminteşte de cele „zece caiete” luate de Securitate. De unde ştie câte au fost şi mai ales dacă au fost caiete, când familia ştie cât şi ce a scris şi a avut grijă să le ascundă atât de bine, încât (chiar dacă au fost căutate) nu au fost găsite.
Din articol am înţeles că doamna este urmaşa unei familii de preoţi şi credem că trebuia să aibă minima decenţă, înainte de a scrie „poveştile” spuse de mama dânsei, să se intereseze şi să nu scrie din auzite, asta însemnând o „bârfă” şi nu înţelegem interesul doamnei, pentru că în articol vorbeşte mai mult despre mama şi tatăl dânsei, decât despre poetul Remus Dale.
Doamna a citit vreo poezie scrisă se el, dacă îl asemuieşte cu Coşbuc (pe care îl iubim şi îl apreciem foarte mult), când stilul lui a fost asemuit de colegii, profesorii săi şi alţi cunoscători, cu cel al lui Eminescu?
Dacă doamna profesor a vrut să scrie despre dragostea faţă de popor a poetului Remus Dale, trebuia să scrie cât a suferit pentru ideile lui politice, fiind membru PNŢ. Trebuia să scrie despre modul barbar în care a fost arestat şi întemniţat pentru că a participat la manifestaţia studenţească de la Cluj, de lângă statuia lui Matei Corvin, după abdicarea regelui (a fost printre organizatori). A avut curajul să se urce pe calul lui Matei Corvin, să intoneze imnul regelui şi să recite poezii patriotice scrise de el, îndemnându-şi colegii la revoltă.
Arestat pe loc, a fost închis şapte ani (devenind deţinut politic), fără ca familia să ştie (cu toate căutările) ceva despre el.
Doamna prof. trebuia să scrie despre suferinţele îndurate de el şi după ce a fost eliberat, fiind deţinut politic, avea domiciliul forţat acasă, în Năsăud, şi era obligat să se prezinte regulat la Miliţia şi Securitatea oraşului.
Referitor la sfârşitul tragic, ştie doamna, că era grav bolnav şi medicii refuzau să-i dea medicamente sau concediu medical şi că oriunde găsea un loc de muncă era dat afară când se afla că este deţinut politic?
Acestea au fost motivele pentru care s-a sinucis, nu familia (aşa cum sugerează dânsa), care l-a iubit şi a fost tot timpul alături de el şi a suferit împreună cu el.
Nepoţii poetului