Poetul Alexandru Cristian Miloş: Din clasa I am ştiut că o să fiu Poet al Stelelor

În prima zi de şcoală terestră – 15 septembrie 1959, aveam 7 ani şi eram un cetăţean de onoare al copilăriei. Îmi amintesc o zi de toamnă cu o lumină divină. Bătea ora 8, în oraşul Oradea, în curtea Şcolii Generale nr. 10, plină de boboci, elevi din clasa întâi, profesori, învăţători, părinţi. Toţi la fel de emoţionaţi. Aveam un ghiozdan în spate, eram în uniformă a acestei lumi de învăţătură, iar în ghiozdan aveam un sandwich şi două mere, un penar, două caiete – unul cu linii şi altul cu pătrăţele -, creion cu radieră, toc cu peniţă şi familiara călimară cu cerneală de culoarea cerului. Aveam să primesc şi un Abecedar, căci mama mea, Florina, fiind învăţătoare, ştiam deja să citesc, să scriu şi să socotesc. Apoi, am fost strigaţi din catalogul clasei I A, la învăţătorul Racu Simion. De-acum eram, iată, în familia clopoţelului, a notei 10 şi a viitorului. Mi-am cunoscut colegii de clasă, ce acum parcă este ninsă de stele, ca şi tâmplele învăţătorilor şi a părinţilor.
Astfel, din clasa I am ştiut că o să fiu Poet al Stelelor!
.....................................
Citiţi ediţia print !