Omagiu adus lui George Coşbuc la 150 de ani de la naştere, la Muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru

Muzeul „Cuibul visurilor” din Maieru, în colaborare cu Liceul Tehnologic „Liviu Rebreanu”, catedra de limba şi literatura română, au organizat în amfiteatrul muzeului un remarcabil eveniment cultural, s-a adus un superb omagiu marelui nostru poet naţional, George Coşbuc, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naşterea sa.
Evenimentul a fost organizat în condiţii deosebite, profesioniste, amfitrionii prof. Liviu Ursa şi muzeograf Dan Popescu, sprijiniţi de catedra de limba şi literatura română a Liceului „Liviu Rebreanu”, şef catedră prof. Elena Ursa, precum şi de inimosul profesor de muzică Mircea Pioraş, au reuşit să capteze atenţia participanţilor, aducând acea senzaţie de bine şi relaxare activă. Amfiteatrul a fost neîncăpăor, rar l-am văzut aşa, toate cele 80 de locuri au fost ocupate de elevi, cadre didactice, părinţi.
La început, muzeograful acestei puternice instituţii de cultură, a adus un tandru omagiu eminentului profesor şi scriitor, domnul Sever Ursa, ctitorul muzeului şi conducătorul strălucit al lui timp de aproape 60 de ani.
În calitatea mea de scriitor şi muzeograf al Cuibului visurilor am prezentat aspecte din opera marelui George Coşbuc. Renumitul poet intenţiona să realizeze o epopee, astfel încât „baladele” şi celelalte poeme luate din „poveştile poporului” pe care le-a scris, să capete unitate şi extensiune de epopee. Deşi nerealizată pe deplin, cele mai izbutite poeme ale sale se încadrează într-o viziune unitară alcătuind o monografie epico-lirică a satului romnesc. Regăsim în creaţia sa natura românească, muncile câmpeneşti, datinile ataşate marilor momente ale existenţei, erotica ţărănească, revolta ţăranului, experienţa tragică a războiului, momente din istoria poporului român.
Nicolae Manolescu, în recent apăruta sa „Istorie critică a literaturii române”, afirma despre Coşbuc că, „a fost cel mai popular poet înainte de primul război mondial.” Coşbuc este profund original, este un vizionar, a făcut o poezie înaltă şi a educat şi adus la marele lirism mulţi oameni străini , în mod obişnuit, de literatură. „A adus lumină, sănătate şi voioşie”, cum spunea un alt mare ardelean, „măiereanul” nostru Liviu Rebreanu. Marele nostru înaintaş în ale poeziei, a fost, este şi va fi „suflet în sufletul neamului”.
În continuare elevele au recitat din poeziile marelui poet, au fost Maria Vasilica Berende-aceasta are o carte cu autograful nepotului lui Coşbuc- Andreea Bolfă şi duetul Iulia Pârlea şi Diana Moldovan, cu poezia „Duşmancele”, atent pregătite de prof. Elena Ursa, remarcabil interpretată.
Au urmat profesorii scriitori Icu Crăciun, care a amintit despre traducerea Divinei Comedii a lui Dante şi Iacob Naroş, acesta ne-a arătat un Coşbuc premiat pentru traduceri. Un grup vocal format din nouă gingaşe eleve din clasa a opta, condus de prof. Mircea Pioraş, de la orgă, ne-a încântat cu romanţele „La oglindă” şi „Mama”. Tot „La oglindă” a cântat, uimitor de expresiv, micuţa de la grădiniţă, Maria Adelina Borş, împreună cu mama ei, prof. psiholog Viorica Borş, director educativ.
Aşa cum spuneam, a fost multă lume, i-am remarcat pe prof. Adriana Dumitru, Claudia Dunca, Toni Bîrta, Ancuţa Cîrdan, Maria Gyorgy, Florentina Buricea, Ionică Croitor, Iosif Anca, Mariana Popescu, Iulia Ştefania Bîrta, Silvia Avram, venită cu fata dânsei din clasa a opta, Adelina Antonia, o domnişoară fenomen, participantă şi premiată la olimpiadele naţionale pe cinci domenii diferite, matematică, română, fizică, geografie, religie, la ultima chiar cu primul loc pe ţară.
Elevii aceştia, încă inocenţi, au fost foarte receptivi la derularea acestui important eveniment de cultură, amfitrionii au fost în mijlocul lor, am fost alături cu toţii, profesori, elevi, părinţi, a fost o comuniune a captării noului în înţelegere reciprocă, a fost creată acea emoţie literară care aduce frumosul în sufletele noastre, a fost, până la urmă, regretul că sărbătoarea a trecut prea repede şi trebuia să părăsim Cuibul cu amintiri. Însă acest Cuib al visurilor vă aşteaptă cu drag, din nou, pe toţi, suavi elevi şi frumoase doamne profesoare, el îşi pune inima lui în inima dumneavoastă.