Confuzii, naivități și ipocrizii

Ministerul Educației are un compartiment numit „Centrul Național de Evaluare și Examinare”. Drăguțul de el are un dar de a-mi produce iritări, pe anotimpuri, în ce privește exprimarea lui în scris și orală. Deocamdată, doar două „fapte”.
Acesta promovează constant, în comunicatele sale, o confuzie semantică, între „promovare” și „promovabilitate”. În expresia „procent de promovabilitate” te referi la numărul posibil (așadar, în viitorul apropiat) de reușiți la examene (de absolvire, de admitere etc.). Iar după ce se încheie respectiva probă de examinare zici, scrii „procentul de promovare a fost de…” Centrul respectiv însă e consecvent cu: „procentul de promovabilitate a fost…” Așadar: probabilul a fost de… Scuze, românule, pe mine mă interesează ce ESTE după terminarea examenului, nu ceea ce dădeai cu presupusul înaintea lui: „are”, nu „abilitate”…
Acu-acu, tot Consiliul Național (Țț!) trimite o adresă care începe așa: „Către, unitățile de învățământ care…” Stimați știutori de scris, de când se pune virgulă între prepoziție și substantivul pe lângă care stă pentru a-i determina cazul gramatical?! Am tot văzut astfel de adresări prin textele de la primării, moștenite din vechea birocrație. Dar voi, acolo sus, nu? spuma în educație?… Ați auzit de Caragiale? Mde! El avea o așa grijă față de folosirea corectă a semnelor de punctuație, încât nu degeaba prietenii l-au poreclit „Moș Virgulă”.
O tărășenie de alt soi; mă leg acum de țigări și semințe.
În privința fumatului, aveți a face cu o persoană care în martie 1989 fuma 60 de țigări pe zi, după care s-a lăsat brusc și definitiv de tabac. Ei bine, citesc mai pe toate pachetele de țigări avertizări de genul: „Fumatul crește riscul de orbire”, „Fumatul poate ucide fătul nenăscut”, „Fumatul cauzează cancer al gurii și gâtului”. Mie, cel puțin, astfel de preveniri parșive îmi amintesc mereu de replica polițaiului Pristanda (Ah, Caragiale!): Curat constituțional, da umflați-l!
Tot așa, în cazul țigărilor: Ucid, dar fumați! Un cinism ieftin, prost mascat.
Fiindcă tot suntem la sectorul consum popular, apropo de nenumăratele pungi de semințe din magazinele noastre alimentare și mormanele de coji aruncate pe stradă, în parcuri. Citesc pe ambalaj informații de genul: „A se consuma de preferință până la…”; sau „A se păstra în spații uscate și răcoroase.” Înduioșător, câtă atenție! Tare mi-ar plăcea însă să găsesc ceva de felul acesta: „Needucatule, nu arunca în spațiul public cojile decât la pubele!”.