La 80 de ani, inginerul Octavian Harşianu nu oboseşte prin muncă, ci, dimpotrivă, munca îl fortifică

          Pe ing. Octavian Harşianu îl găseşti numai în câmp. Aici este locul lui de muncă, de odihnă, de meditaţie. Stă minute în şir neclinitit în podgoria de la Dumitra şi scrutează orizontul. Dealuri cu vii nobile şi pomi fructiferi, în vale un luciu de apă şi apoi pădurea ce se pierde la orizont. Are 80 de ani împliniţi în ziua canonizării Marelui şi Sfântului Voievod Ştefan. E pasionat de istorie. Pe masa din cabană istorii mai vechi şi mai noi. Viaţa cardinalului Iuliu Hossu este mereu deschisă în contextul Centenarului. O frază a celui ce a citit Declaraţia  de Unire de la Alba Iulia îi place mereu, ca un laitmotiv s-o repete: „De acum o Românie Mare întemeiată pe dreptatea lui Dumnezeu şi pe credinţa poporului său”.

          - Îl întrerupt din meditaţie şi-l întreb direct: la 80 de ani n-ai obosit muncind?

          - Dimpotrivă, obosesc când se mai întâmplă, să nu fac nimic. Atunci intervine oboseala, plictiseala, care mai departe nu fac bine. Munca are, printre alte avantaje, şi pe acela de a scurta zilele şi de a lungi viaţa, spunea un gânditor francez. De asemenea, munca îndepărtează de noi trei mari rele, şi anume plictiseala, viciul şi nevoia. N-o spun eu ci tot un mare filozof al iluminismului.

          - Zi de zi eşti în fermă, dar când eşti acasă, în locuinţa şi în grădina din Dumitra ce faci?

          - Sigur, seara mă retrag în locuinţa de la Dumitra. Nu butonez excesiv televizorul. E nevoie să mai aflu ce mai fac mai marii noştri, ce legi mai dezbat care ne privesc pe toţi. Dar prea puţin stau în faţa micului ecran. Citesc. Am fost şi sunt un om de carte. Nu vreau să mă laud dar şi la facultate am citit mult, am fost în plutonul fruntaş. Citesc mereu lucrări şi tratate, în rezumat bineânţeles, de strictă specialitate. Dacă vrei să faci performanţă în profesie e nevoie să fii la curent cu noile tehnologii. Altfel era prin 1970, chiar şi prin 1990 faţă de acum. Îmi plac vorbele cronicarului: Nu este alta mai frumoasă şi mai de folos zăbavă decât cetitul cărţilor. Citesc, mă informez, mă documentez, consult specialişti în domeniul ce mă interesează.

          - Eşti un om împlinit profesional. Cum priveşti acum mai tinerii specialişti care bat la porţile afirmării?

          - Este greu de răspuns. Nu fac apologia trecutului, dar „pe vremea mea” pot să spun aşa, la 80 de ani, se făcea carte nu glumă. Uite, am nevoie de specialişti. Au venit la interviu absolvenţi de agronomie. Dar, după două-trei întrebări mi-am dat seama şi am renunţat. Nu ştiu ce fel de carte se face acum. Am nevoie de tractorişti. Crezi că-i găsesc? Am utilaje de mare putere, confortabile, îmi trebuie oameni care să ştie să le mânuiască. Şi sunt plătiţi foarte bine, dar nu-i găsesc fiindcă, din păcate, şcolile profesionale serioase, au cam dispărut.

          - Să revenim la preocupările actuale, la hobby-urile care, vorba unuia, îţi ocupă tot timpul.

          - Hobby-urile înseamnă muncă şi iar muncă. Le ai dar trebuiesc cultivate. Viţa-de-vie în Dumitra are o istorie îndelungată. În urmă cu peste 850 de ani, colonştii saşi, venind din Valea Rinului, au adus cu ei şi butaşi de viţă-de-vie, înfiinţând primele plantaţii pe dealurile Dumitrei. Găsind condiţii pedoclimatice foarte favorabile, suprafeţele s-au extins. Calitatea vinului a fost confirmată prin numeroasele diplome obţinute la concursurile internaţionale. Şi, totuşi, plantaţiile din Dumitra au avut două momente de cumpănă. În 1880, filoxera a distrus totul, dar în numai trei ani saşii au replantat suprafeţele. După decembrie 1989, viile au fost defrişate. Iată că, după 25 de ani, am pus bazele noilor plantaţii – Crama Harşianu a ieşit pe piaţă cu Vinul Centenarului. Aşa este, 2018 a fost, sub aspectul producţiei viticole, un an bun. Calitatea strugurilor a făcut ca şi vinul obţinut să fie de o calitate superioară. Pinot Gris de Dumitra, să reamintesc, a fost desemnat în anii 30, la Paris, cel mai bun din Europa şi, ca o curiozitate, produs în cea mai nordică podgorie din România. Sunt bucuros să spun că soiul Pinot Gris din Valea Rinului a ajuns pe dealurile Dumitrei şi asta-i marea mea satisfacţie.

          - Şi o altă pasiune ar fi creşterea oilor, că tot este la modă sloganul – Alege oaia.

          - Eu am ales oaia dar, încet-încet, cred că mă despart de oaie. Am fost totdeauna de părere că de la oi profitul, câştigul, provine din lână, lapte şi miei. Deci, trebuie să obţii profit din cele trei componente nu din subvenţii, dar preţurile nu ne avantajează, aşa că, am cam renunţat şi efectivul iniţial de peste 1000 capete a scăzut considerabil. Trebuie încurajaţi crescătorii de oi. De fapt, toată agricultura trebuie privită altfel.

          - Ministrul Daea te-a vizitat de trei ori într-o zi. Ştim aprecierile şi laudele. În particular, ce i-ai sugerat domnului ministru?

          - Într-adevăr, ministrul Agriculturii m-a vizitat de trei ori într-o zi, la cele trei exploataţii – ovine, porcine şi viţa-de-vie. I-am spus, în particular, că este bine că subvenţiile se dau la timp, dar l-am întrebat de ce nivelul acestora diferă de la o ţară la alta. Apoi, i-am sugerat că unele dintre legile ce privesc agricultura nu vin în totalitate în ajutorul efectiv al fermierilor. I-am reamintit vorbele marelui agronom Gheorghe Siseşti, care spunea, prin anii 30, că: „Agricultura este mama tuturor lucrărilor, dacă aceasta înfloreşte toate celelalte ramuri înfloresc.

           - Când priveşti înapoi, ce ţi se pare că n-ai făcut încă?

           - Nu regret că m-am înfrăţit cu pământul, cu câmpul, cu dealurile şi câmpia. Să stai de vorbă cu natura este, după mine, o bucurie pe care nu o poţi descrie. Am lucrat în Gostat. După 1989 am asistat cu durere la defrişări inimaginabile. Pomi fructiferi şi viţa-de-vie defrişate, un adevărat masacru verde. Am reînceput lupta şi, prin credite, am făcut prin 1992-1993 primul milion profit. Mi-am cumpărat utilaje, terenuri şi, iată, am ajuns la acest paradis verde, unde mă simt minunat. Sunt fericit că visele mele au devenit realitate. Dar nu visând numai, ci muncind. Iar satisfacţiile au venit de la sine.

           - Trebuie să încheiem întrebându-te de proiectele de viitor....

            - Chiar dacă am trecut de 80 de ani, mă gândesc cu optimism la viitor. Am în plan să accesez un proiect pentru înfiinţarea, pe 6 ha, a unei livezi intensive de meri. Apoi, să menţin la cote de calitate podgoria de viţă-de-vie şi să ofer vinul ce curge de pe dealurile noastre de mai bine de opt secole. Să fiu sănătos, că poftă de muncă am din belşug.