O biserică, un păstor şi mii de credincioşi

„Biserica dintre Blocuri – Mărturii şi mărturisitori”,Editura Eikon,Cluj-Napoca, 2014, coordonator preot Ovidiu Ioan Sermeşan, este o carte cu totul specială, este o cronică bazată pe mărturiile directe ale enoriaşilor despre naşterea unui locaş de rugăciune. Este vorba despre istoria unei unităţi administrative, Parohia Ortodoxă Năsăud III şi, implicit, munca de excepţie a vrednicului păstor, preotul Ovidiu Ioan Sermeşan şi a enoriaşilor săi. Ideea cărţii i-a aparţinut bunei credincioase Elena Săsărman, naşterea Sfântului locaş de rugăciune fiind considerată o lucrare a lui Dumnezeu, o adevărată minune. „Sunt convins, mărturisesc şi eu – scrie preotul Ioan Dâmbu, protopop de Năsăud - că acest lucru a fost rezultatul unei „visitatio ab alto”, adică al unei „cercetări de Sus”, în primul rând şi, apoi, al solidarităţii şi coeziunii „poporului lui Dumnezeu” cu toţi factorii de răspundere din acest arsenal pentru realizarea celor dorite şi voite. Fără a subestima faptul că „toate sunt rânduite de Dumnezeu în aşa fel încât şi perii capului nostru sunt număraţi”, aş afirma că lucrurile şi lucrările unei parohii gravitează în jurul păstorului care, după Chipul Păstorului cel Bun, sufletul şi-l pune pentru oi şi ele merg după El pentru că cunosc glasul Lui” (Ioan 10, 11). Părintele Ovidiu, cum îi spun credincioşii, dar şi noi, face parte din această categorie de slujitori, folosesc pluralul pentru că, spre bucuria Bisericii, nu e singurul”.
În carte sunt inserate mărturiile a zeci de credincioşi participanţi activi, într-o măsură mai mare sau mai mică, la zidirea bisericii, fiecare vorbeşte prin cuvinte simple, trăite despre cum s-a înălţat biserica, cu ce a contribuit, despre preotul paroh, despre greutăţile ivite. „Am participat la construcţia bisericii nu numai sufleteşte ci şi trupeşte, alături de părintele Ovidiu, de Ani Leon (paraclisierul bisericii) şi, bineînţeles, cu toată suflarea de la blocuri şi nu numai”, scrie cântăreţul bisericesc Vasile Pop. „Este excepţională ideea doamnei Elena Săsărman de a alcătui o carte despre istoria acestei biserici. Iar cartea aceasta va risipi, sunt convins, părerea potrivit căreia, în lumea noastră secularizată n-ar exista o spiritualitate trăită, cu toată dăruirea de sine şi însufleţire”, spune Leon Ani. Primul epitrop, Nicolae Mureşan, scrie, printre altele „Biserica a fost construită timp de trei ani de zile. Suntem norocoşi că avem un preot vrednic şi descurcăreţ, un bun organizator şi un foarte bun orator, care a ştiut să atragă enoriaşii spre biserică, biserica noastră fiind mai tot timpul plină”. „După multă trudă, părintele Ovidiu a reuşit să înceapă construcţia bisericii. Mulţi au ajutat şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, dorinţa de a avea acest sfânt locaş a răzbit, în ciuda greutăţilor şi problemelor ivite. Şi eu am contribuit la ridicarea Sfântului locaş, după puterile mele”, scrie Saveta Acu.
Sunt mărturii sincere, spuse din inimă, despre modul cum enoriaşii s-au unit în jurul păstorului lor sufletesc şi au muncit din greu pentru ridicarea lăcaşului de rugăciune de care acum sunt mândri. „Am fost părtaş la ridicarea acestei biserici”, „Am pus suflet la temelia bisericii noastre”, „Trup şi suflet alături de părintele Ovidiu”, „Părintele nostru, un om cu suflet mare”, „Un preot cu totul dedicat bisericii”, „Din dragoste pentru Casa Domnului”, „Biserica liniştii noastre”, „Biserica dintre Blocuri este casa mea”, „Părintele are har de la Dumnezeu”, „Ridicată cu râvnă şi dragoste” sunt doar câteva dintre gândurile, spuse pe scurt, de enoriaşii năsăudeni.
În cartea mai sus menţionată este reprodus, din ziarul „Răsunetul” din 23 septembrie 2008, cuvântul rostit de vrednicul de pomenire Mitropolitul Bartolomeu, care a sfinţit biserica năsăudeană. „Revenind la biserică, aşadar, aveţi o casă pentru suflet, să nu o lăsaţi goală, aşa cum aţi zidit-o s-o şi frecventaţi, să ascultaţi de părintele vostru sufletesc, de părintele paroh, cunoscând cât este de vrednic, cât este de înzestrat de Dumnezeu şi cât de frumos şi scurt a vorbit, mulţumindu-le şi fraţilor săi, celor doi preoţi din Năsăud, care i-au îngăduit, frăţeşte, să slujească în biserica lor până când aceasta va fi sfinţită”.